Excelsior

nu-mi da iertare, încă

privește scara dăltuită în stânca arsă

mi-am istovit anii cioplind

treaptă cu treaptă

iernile mi-au fost daltă

iar nopțile măsura pasului

 

nu mă întreba unde sfârșește

nici numele păsării care veghează de pe ciotul măslinului

pune piciorul pe cea dintâi treaptă și pășește

nu socoti treptele și nu privi înapoi

urcând vei cunoaște ispita

și osteneala oaselor

sângele va arde carnea puțină a tălpilor

buzele vor crăpa, arse de șoapta demonilor

plămânii vor striga, otrăviți de aerul puțin amestecat cu negură

vei cădea

genunchii îți vor sângera pentru cea dintâi dată

atunci biciul ploii te va ridica și te va mâna către următoarea treaptă

acum te poți opri

răgaz de un blestem și o închinare

ascultă căinarea duhurilor și lasă urma sângelui tău pe tâmpla pietrei

 

vei simți frigul

piciorul tău nu va mai simți contur al unei trepte

așteaptă iarna

fă-ți din ea daltă

atunci

doar atunci

îmi poți da iertare

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Răzvrătire

Memento

Ziduri

Semne de carte

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa