să celebrăm veștejirea
celei din urmă frunze
șovăitoarea ei cădere pe umărul uriașului
care păzește clepsidrele de fontă de la intrarea în templu
apoi vom porni șchiopătând, lipind talpa cu grijă
de lespedea fiecărei secunde
spre califatul iernii
ne vom fi nimeni
și ne vom nimeni
acoperind locul durerii cu palma
vom plăti cu rotocoale de fum
strădania bătrânului caligraf
și a cioplitorului de pietre
în cele din urmă, vom trage la sorți
și-l vom alege pe acela dintre noi
care va locui în mica și neîncăpătoarea primăvară
care va să vină