Autumnală

să celebrăm veștejirea

celei din urmă frunze

șovăitoarea ei cădere pe umărul uriașului

care păzește clepsidrele de fontă de la intrarea în templu

 

apoi vom porni șchiopătând, lipind talpa cu grijă

de lespedea fiecărei secunde

spre califatul iernii

ne vom fi nimeni

și ne vom nimeni

acoperind locul durerii cu palma

vom plăti cu rotocoale de fum

strădania bătrânului caligraf

și a cioplitorului de pietre

 

în cele din urmă, vom trage la sorți

și-l vom alege pe acela dintre noi

care va locui în mica și neîncăpătoarea primăvară

care va să vină

 

 

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa