ai să afli că nu e important conturul, ci înlănțuirea
rotunjimea pământului e mai firavă decât arcuirea coapsei
nordul, vei afla, e frig ferecat în albe coloane
sudul e calea spre insulă
iar atunci când va veni vremea
ai să te odihnești pe o piatră în fața vechii moschei
ascultând chemarea la rugăciune
și rupând o bucată de covrig pentru bătrâna cioară
cu ochiul năpădit de albeață –
nu îți va arăta calea
dar te va asculta până la capăt
apoi vei porni
vei călători doar noaptea
nu căuta lumina farului
nici nu urma calea păzită de înșelătoarele astre
insula va fi acolo,
știi asta deja, de la bătrânul grec din Alexandria
nu aștepta ca vântul să împingă corabia
folosește-ți însingurarea
ea te va duce până aproape de țărm
sfărâmă coastele corabiei de umerii stâncilor
și lasă valul să îți descopere țărmul
vei găsi acolo doar un măslin
unul singur
bătrâna cioară te va aștepta
e semnul că aceasta era calea
va clipi către tine
cu ochiul năpădit de albeață
apoi va zbura
acesta e naufragiul tău
doar al tău
