albul încă nu era frig
când mi-ai atins fruntea și mi-ai spus că mă vei preface în fântână
sau troiță la marginea începutului
iarnă-te, iarnă-te – cântau orbii
iarnă-ne, iarnă-ne – le răspundeau sfinții fugiți din icoane
frigul încă nu eram tu
țărmul încă nu era liman
fiecare dintre noi
se năștea la împreunarea lupoaicei
cu virgula
pe când albul nu era frig
și fântânile nu încărunțiseră