fiecare despletire a răsăritului
fiecare ceașcă de cafea
apa rece din palme
coapsele fierbinți ale rostirii
ascuțita durere din oase
ori versul uitat înainte de a fi scris
frigul înserării
sau...
ne înserăm
vechi turnuri șubrezite
în părăsitul burg
ceasornicul ți-a stat
iar clopotul nu-mi bate
ești asfințire blândă
iar eu un trist amurg
în veștedele iederi
acum înfășurat.
nădejdi desferecate
în șipot negru curg
și...
istovit, călătorul a ajuns în cătunul acela uitat de lume
cu case puține și sărmane, dar cu oameni cumsecade
și oricând gata să-și împartă puținul cu...
o așchie din lemnul prispei
a încolțit sub pielea palmei
mângâierile au acum asprimea amurgului rece
picurat pe sub vechea streașină
adunat într-o baltă sângerie
de ce am atât...
acolo era o ușă. necuprinsă între ziduri. doar o ușă
dreaptă, înălțată din nisipul încins, zărindu-se vag
prin aerul vălurit de cumplita dogoare. roșul amurgului
însângerase nisipul,...
în cea din urmă zi, vom topi răscrucile
și vom bate bănuți rotunzi
cu zimți mărunți
ne vom plăti cu ei o cafea și
poate
un cântec
în templul tâmplei...
mă întrebau dacă inima e la locul inimii
dacă aer încă respir
și vis visez atunci când visez
dacă înlăuntrul pleoapei pot citi semnele
ma întrebau
urmându-și panglica de...
amurgul nu ne era prieten
despletitele ierni le împărțeam frățește
socotind câți umeri ar fi putut avea zeul pe care doar noi l-am fi știut născoci
din...
nimeni nu îi simțise plecarea
scrumiera de pe balcon era curată
și cuierul gol
cand undeva se auzea un cantec
nu era nimeni sa intrebe: iti amintesti?
diminețile veneau...