Apoi

în cer era doar un peron, îți amintești?

din ceara asfințitului făceam calești

și ne lipeam de întuneric ca de-un zid

pe care-l pipăiam ca să deschid

o ușă către vreun păcat

nesăvârșit, dar totuși întâmplat

pe-atunci eu nu eram. tu rătăceai

și încă nu ne alungaseră din rai

 

în cer era doar un peron, îți amintești?

rar bântuit de trenuri, cu grotești

alcătuiri și umbre tremurând

păcătuiam pe-atunci. dar doar în gând

în trupuri încăpeam numai pe rând

cum ne lăsau acele legi cerești

îți susuram conturul. mă șopteai

și ne aveam. nu ne păsa de rai

 

goniți de frig dormeam prin vreun șopron

și povesteam de zmei, dragoni și hidre

iar într-o zi ne-au dus pe acel peron

și au întors, pe rând, două clepsidre

când ne-au urcat în ultimul vagon

știam și eu, la fel și tu știai

că locul nostru nu era în rai

 

Cele mai rcente

Înstrăinări

Nic

Mihrab

Discount Heaven

Articolul precedent
Articolul următor

1 Comment

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa