amurgul nu ne era prieten
despletitele ierni le împărțeam frățește
socotind câți umeri ar fi putut avea zeul pe care doar noi l-am fi știut născoci
din pulberea staminelor acelor flori de gheață
așezate de neprietenul amurg pe pleoapa umedă a ta
și uneori a mea
îți știam mirosul
și gustul ți-l știam
miroseai a duminică înghețată
gust de îndepărtat cântec al violoncelului aveai
noi am împărțit iernile
frățește
ție albul
mie frigul întreg
