Sinestezie

amurgul nu ne era prieten

despletitele ierni le împărțeam frățește

socotind câți umeri ar fi putut avea zeul pe care doar noi l-am fi știut născoci

din pulberea staminelor acelor flori de gheață

așezate de neprietenul amurg pe pleoapa umedă a ta

și uneori a mea

 

îți știam mirosul

și gustul ți-l știam

miroseai a duminică înghețată

gust de îndepărtat cântec al violoncelului aveai

 

noi am împărțit iernile

frățește

ție albul

mie frigul întreg

 

 

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa