hipnotice coloane la răspântii
sub uriași magneți, vibrând sonor
și dale picurate de lumină
contururi vagi și imperfect decor
la margine uitată de grădină
sunt baobabi, și pini, și sicomori
liane lungi cu amplă șerpuire
ciuperci biserici și ferigi geamii
nesățioase carnivore flori
grădina însăși e doar nălucire
sub streașină de ceară și de humă
cu glasul stins și ochii vineții
la adăpost de soare și de brumă
din gemete și sângerie spumă
își șuieră aceleași profeții
veștmântul putred e țesut din iarbă
și peste ochi covor de mușchi în loc de pleoape
cuvintele curg printre melci, în barbă
se pierd în năzărirea vegetală
când nu mai e nimic, orice-i aproape
profetul e doar umbră pe un zid
al unei vechi clădiri dintr-un tablou
iar tulburatul timp vâscos fluid
nu poartă vorbe, numai un ecou
topit între lumină
și ruină
vestind că într-o zi
poate din nou
în loc pustiu
va răsări grădină