I.
pe o alee lăturalnică, nu departe de Marele Bazar
își vindea sfoara
așezat pe o piatră, în arșița zilei
palmele arse de întinsul cânepei
degetele boante, cu unghii crăpate și negre
mângâiau, răsuceau funiile strânse ca într-un cuib de șerpi
și toți din Alexandria îl știau
II.
treceau privindu-l cu milă
ori cu lunecoasă semeție
alteori fără măcar a-l privi
chipul său crestat de ani și însemnat de obidă
îl știau
și treceau spre Marele Bazar
III.
murmura în limba vechilor faraoni
și aștepta
pentru că după ce se vor fi minunat
de parfumurile și mirodeniile din bazar
de cofeturile și mătăsurile colorate
de paserile vorbitoare și de cele cântătoare
de tămâia, smirna și scumpele giuvaericale
de porțelanurile de Chitai și brocarturile de Smirna
de sfinte relicve și hangere meșteșugit bătute de fierarii Damascului
după ce se vor sătura de toate acele minuni
știa
că vor cumpăra funiile lui
IV.
corăbieri din neamuri străine
negustori de oameni
căutători de comori
grădinari
conducători de caravane
păstori și neguțători
cu toții vor veni să întrebe
și să facă tocmeală pentru sfoara împletită de palmele lui crăpate
V.
unii vorbeau despre drumul de fier care va lua calea caravanelor
și de vapoare cu aburi care vor străbate marea în locul corăbiilor
iar alții povesteau despre grozave mașinării care pot împleti funia
mai iute și mai strâns
iar atunci nimeni nu se va mai opri
la ieșirea din Bazar
să ceară șerpii săi de cânepă
VI.
seara se așeza într-o margine, în vechea cafenea
de doi bănuți își cumpăra amarul cafelei
și privea curgerea trecătorilor
ascultând poveștile despre uriașii de fier
apoi își petrecea colacii de sfoară pe umăr
și pornea către casă
murmurând în limba vechilor faraoni
și spunându-și că oamenii vor avea mereu
nevoie de trainică funie
care să-i țină legați
de un țărm
ori de alți oameni