Cântec de noapte

oasele feței nu mai pot păstra forma chipului

ochii nu mai reușesc să umple orbitele

năpădite de buruieni și cuiburi de molii

nimeni nu vrea să mângâie ceea ce a rămas

resturile privirii se pierd în iarbă

strivite sub tălpile paznicului

odată cu mucul de țigară

 

urmele de daltă îți aduc aminte

cândva ai făcut o înțelegere cu pulberea

și acum ceara miroase a opiu

iar fruntea

doar osul frunții radiază

picurând lumina

în orbitele

năpădite de buruieni și cuiburi de molii

 

Cele mai recente

Izvorul nebunului

Răzvrătire

Memento

Ziduri

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa