acolo erau cei care rostesc
silabele lor ridicau molatice neguri dintre coapsele vremii
sub cămășile lor albe
ascundeau semnul robilor
iar noi nu eram dintre cei care rostesc
acolo erau cei care socotesc
cine e de prisos și raportul exact dintre
noapte și ipotenuză
sub cămășile lor verzi
ascundeau semnul robilor
iar noi nu eram dintre cei care socotesc
acolo, acolo erau cei care poruncesc
rostogolindu-și strigătele peste
vechile hărți
sub cămășile lor albastre
ascundeau semn neștiut
iar noi nu eram dintre cei care poruncesc
pe culme erau cei care știu
văzduhul lor apăsa văzduhul muritorilor
strivind zilele și prefăcându-le
în numere fără sorți
pe cămășile lor negre
era semnul
că noi nu eram dintre cei care știu
noi, iubito, eram frânte poteci
pornite din jarul mistuirii
spre singurul țărm
pe cămășile noastre sfâșiate
sub cămășile noastre
sub pleaope, iubito
noi purtam semnul celor care mor
