ce urmă ai lăsat trecând prin mine?
în nisipul clepsidrei
nu sunt urme de pași!
bătrânei zăpezi i-am fost demni ostași
în iarna din care
păstrăm doar ruine
de aici totul, parcă, se vede mai bine:
făcliile stinse și fără de rost,
războiul în care, ce trist,
ne-am găsit adăpost,
incendiile ample
unde ard clavecine,
minaretele înalte ale vechii moschei,
ciudatele cearcăne,
sute de riduri
ori trupuri strivite
sub resturi de ziduri!
banchetul stăpânilor, unde lachei
devotați așteaptă poruncă
amurgul, de aici, se vede mai clar
împletit din funii de fum, exemplar
în nisipul clepsidrei vor fi urme de pași
potecă ascunsă
celor rămași
