Lazaret

aici suntem noi

urme de oameni locuind urme de trup

spintecate reziduuri ale unui verset

oasele ceasului care se rup

desfăcute-n secunde

și urlet de lup

diforme țesuturi neîncăpute-n corset

celule bizare și totuși fecunde

resturi de înșine

într-un lazaret

 

noi, cei vătămați, cu trecutul în oase

cei care vorbesc și nu

doar îngână

jalnice trupuri scufundate-n crevase

ale zilei de ieri

care încă mai știu sărutatul de mână

semnul crucii pornit de la frunte

desenat pe torace

recele apei curgând pe sub punte

noi, aici, prizonieri

spectre fără contur

deformate

stângace

verbe neconjugate

vom rămâne o vreme, oase într-un mojar

vom păstra lazaretul

și-l vom face grădină

cu vaste petale

și un iaz de lumină

vă va fi sanctuar

 

 

 

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Răzvrătire

Memento

Ziduri

Semne de carte

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa