aici suntem noi
urme de oameni locuind urme de trup
spintecate reziduuri ale unui verset
oasele ceasului care se rup
desfăcute-n secunde
și urlet de lup
diforme țesuturi neîncăpute-n corset
celule bizare și totuși fecunde
resturi de înșine
într-un lazaret
noi, cei vătămați, cu trecutul în oase
cei care vorbesc și nu
doar îngână
jalnice trupuri scufundate-n crevase
ale zilei de ieri
care încă mai știu sărutatul de mână
semnul crucii pornit de la frunte
desenat pe torace
recele apei curgând pe sub punte
noi, aici, prizonieri
spectre fără contur
deformate
stângace
verbe neconjugate
vom rămâne o vreme, oase într-un mojar
vom păstra lazaretul
și-l vom face grădină
cu vaste petale
și un iaz de lumină
vă va fi sanctuar
