să jurăm, prieteni
noi nu ne vom mai lăsa înșelați
nici de lunecoasa lumină a lunii
nici de prisma amurgului
ticluitorii de minuni de pe treptele templelor
și cântecul fierii clocotind în cuvinte
nu ne vor mai putea înșela
nici freamătul demonilor la praznicul celor blajini
ori semeața înălțare a fumului către buzele vântului
risipitori de cuvinte și prăvălitori ai marilor făgăduieli
nu ne vor mai putea înșela
am jurat
netezimea palmei care mângâie
și tenebroasa răscolire a întunericului sub pecetea unui sărut
hergheliile înțelepților cai sfărâmând triunghiuri sub copite
furia ridicării și sângerata prăbușire
uriașii coborâți din munte, cochiliile cântătoare sau bărcile care
se întorc întotdeauna goale la țărm
trupurile nestricate ale sfinților
și schimbarea cuvântului în electroni
nici șerpuitele lunecări de asfalt
nici dansul umbrei pe zidul temniței
nimic
nimic nu ne va mai putea înșela, prieteni
doar, ca până acum, aburul tulbure
al nădejdilor noastre
