vei ști atunci că fărâmarea lumii nu e sfârșitul
ci doar vestirea lui
că despărțirea pietrei în pietre e doar semnul
nu vom mai fi asemeni și nu ne vom mai fi altminteri
prinși cu pălmuirea zeilor
nu vom lua seama la ferecarea porților
și nici nu vom înțelege că nu urmăm o cale
și e doar o lungă cădere
vom aprinde picioarele de lemn ale îngerilor
și focul nu ne va încălzi
furia nezămislirii ne va ține loc de cântare
și fărâmarea cărnii va fi noua facere
om din om nu se va mai naște
iar împreunarea va fi neființă
nu ne vom ierta nicio iertare dintre cele risipite
hipnotizați de ultima licărire a amurgului
vom desface cerul în bucăți
ce e aer vom respira
iar ce e nădejde vom arde
și nu ne va fi cald
nimeni nu va mai citi această epistolă
nici pe cele de dinainte
obidiți, zeii vor plămădi delicate mâhniri
cu aripi sidefii și lungi, firave și mătăsoase brațe
risipindu-se pe un vechi pergament
luând forma literelor
care iau forma cuvintelor
care iau forma unei epistole
