îți amintești? locuiam în mansarda unei mici planete
copii fără stea, fără îngeri și fără de zodie
pe un geam aburit tremurat desenam siluete
în zare, din frig
se nășteau minarete
vopseam ouă roșii în sucul de rodie
din tropic făceam lemne de foc
la ecuator agățasem icoane
cu sfinți fără chip
și fără coroane
numai frunzele veștede de busuioc
îți amintești? eram puncte pe-o hartă
pe un vechi continent, devenit azi deșert
ziduri fără ferestre, între lume și poartă
doar un loc
schimbător și incert
eram viori amuțite
într-un ultim concert
astăzi suntem. atât. și ne e de ajuns
locuim între ziduri ample, concrete
nu-i nimic de-ntrebat
și nimic de răspuns
astăzi suntem noi înșine
două planete