Iederă

încă sunt prins în viitorul meu cadavru

îl spăl în fiecare zi

și țin oglinzile acoperite

umbra i-o desenez, cu palida încruntare a felinarului

pe zidul temniței

își împarte sângele cu mine

se lăbărțează, diform, alungindu-se, strâmbându-și conturul

să mă încapă, când îngenunchez

pentru rugăciune

și pomenirea blajinilor

creștetul lui îmi e creștet

talpa lui îmi e înțărână

ar putea fi din nou, i-am spus,

iederă urcând zidurile temniței

și amândoi așteptăm ziua aceea

 

 

 

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Respirație

Memento

Toamnă

Epilog

Error decoding the Instagram API json
Articolul precedentNaufragiu
Articolul următorEpilog

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: