Cale

alunecai

pe linia șerpuită

dintre noapte și cremene

palma ți se umpluse

cu secundele gemene

 

mângâiai

fruntea rece

de deasupra fântânii

amintirile nu-ți mai străbat mintea

aerul nu-ți mai palpează plămânii

 

împarte ceara

pe din două

o parte pentru chip

o parte pentru lumânare

apoi poți pleca

ai destul întuneric pentru un drum lung

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Respirație

Memento

Toamnă

Epilog

Error decoding the Instagram API json
Articolul precedentNegăsirea
Articolul următorTotul e bine

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: