alunecai
pe linia șerpuită
dintre noapte și cremene
palma ți se umpluse
cu secundele gemene
mângâiai
fruntea rece
de deasupra fântânii
amintirile nu-ți mai străbat mintea
aerul nu-ți mai palpează plămânii
împarte ceara
pe din două
o parte pentru chip
o parte pentru lumânare
apoi poți pleca
ai destul întuneric pentru un drum lung
