nu-mi lua sângerările, acum când am devenit
cetățean al abatorului
istovit
oamenii literă se hrănesc cu oamenii număr
și e o cumplită lipsă de atomi
între Ecuator și osul din umăr
la debarcarea din trup voi foșni puțin din splină
relieful e straniu, doar stânci neîmpietrite
și mări de mielină
umbră e doar lumina când geme
asta e tot
uitarea trebuie începută din vreme
