Veghe

așteaptă

rezemat de o duminică de hârtie,

cu fruntea lipită de oglinda bătută cu nituri mari, ruginite

și mâinile murdare de cretă-

în palme sunt semnele nașterii

iar sub claviculă mecanismul stricat

care-i spune să aștepte

 

așteaptă

socotind pachetele cu zăpezi,

însemnând firele de cenușă

și dând nume mareelor

acolo ar fi putut fi o fântână

sau cimitirul zeilor

 

așteaptă

a așezat zilele în ordine, pe umerașe din sârmă,

nopțile în plicuri timbrate, cu numele destinatarului scris cu litere mici

undeva o piatră se străduiește să devină țărm

valurile au întotdeauna nevoie de ceva de care să se izbească –

a citit asta pe zidurile tuturor cazărmilor

 

acolo e urmă de tâmplă

acolo, lângă rotula norului stâng

sângele e o prea leneșă otravă

 

își potrivește ceasul

și așteaptă

 

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa