de când nu ne-am văzut
atâtea s-au schimbat
cum vezi, iarna mi-a rămas mică
mă strânge pe la dimineți
iar mânecile abia îmi ajung până la promoroacă
în inimă mi-am făcut o livadă
cu pomi fără rod și sâmbete lungi
ai mei au plecat cu toții
spre Orion
să devină comete sau triunghiuri abstracte
am învățat cuvinte vechi
și am încercat boli noi
unele mi se potriveau
altele îmi speriau cerbii cu zumzetul lor
mi-am zidit pleoapele și deseori
urc pe culmile nopții căutând amnar
uneori îmi scriu numele pe soclurile rămase fără statui
cu litere dintr-o limbă pe care nimeni nu are voie să o mai știe
seara îmi mai torn puțină viață în paharul
pe care îl las pe noptieră
are miros greu și stătut
dar poate ține de sete
dacă nu te pricepi la geometrie
de ajuns despre mine
spune-mi ce ai mai făcut
tot grăbit?
tot în șapte zile le faci?
