Sisif

„e grea piatra ta?” l-au întrebat

apoi s-au împărțit în două cete

cei care credeau cu tărie

că greutatea pietrei ar putea strivi

un om de rând

și cei care știau, fără popas al îndoielii,

că piatra aceea abia ar fi putut strivi

bobul de strugure

 

 

„e abrupt povârnișul dealului tău?” l-au întrebat

pentru că era prea mare dezbinarea

dintre cei care gândeau că urcușul acela e greu ca o sângerare

din tâmplă

și cei care știau că mișcarea face bine

sistemului cardiovascular

 

 

„de ce nu încetezi, pur și simplu?”

au întrebat într-un glas

privind bolovanul pornit în zgomotoasă rostogolire

la vale

 

oasele lui știau apăsarea pietrei

carnea lui fusese măcinată de colții pietrei

iar mintea sa căpătase încremenirea

pietrei

doar ochii păstrau umbra

crescută acolo

la facere lumii

negustori de piatră știau socoti

cu precizie

prețul pietrei

până la ultimele zecimale

cărturari zgomotoși puteau calcula

fără greș

viteza cu care se va rostogoli piatra

la vale

dar nimeni

nimeni nu ar fi știut spune

de ce el

urcă mereu dealul

cărând în spate

lespedea propriului mormânt

 

 

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Barbarii

Autumnală

Naufragiul necesar

π

Error decoding the Instagram API json

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: