Mașină nouă, motor de un sconcs putere, tracțiune pe la spate

Un amic insistă să mă umple de balele entuziasmului său, după ce a aflat că mașinăria electorală liberală o să zboare ca racheta sovietică, mai ales acum când îl are în cap de listă pe Crin Antonescu.

Cum interesul meu pentru politică, de ceva vreme, e la fel de vast ca vocabularul Elenei Băsescu, informația respectivă m-ar fi interesat la fel de mult ca prospectul de la aspirina efervescentă, dacă nu îmi era repetată cu atâta sâcâitoare insistență. Am amici/cunoscuți/prieteni / mușterii de toate zugrăvelile politice, de toate apucăturile și din toate căldările societăți; mulți dintre ei, spre deosebire de mine, încă mai au nădejdi de cheltuit cu politichia, chestie pentru care, cumva, îi invidiez. Nu ne apucăm să umplem coșciuge din cauza politichiei, avem destule altele de pipăit împreună. Dar cum începe să duhnească a campanie electorală, cum dă strechea în mulți. Și, în interval de câteva luni traversează toate stările de neocolit ale alegătorului român: bă, n-ai cu cine vota – ăsta e, l-am găsit ! – entuziasm la rupere – pe ei, pe mama lor- gata! am votat ca să scăpăm de…- să avem răbdare, că e nevoie de timp până își intră în mână- și cu cine era să votez ? cu ăilalți ?- morții mă-tii cu cine te-o mai vota ! – al dracu’ să fie care o mai merge la vot !

Amicul, de care pomeneam mai sus, mă tot bâzâie, de ceva vreme, cu fericirea care l-a pătruns până la pancreas: candidează Crin ! candidează Crin ! Bine, bre, să fiți sănătoși și tu și el, bea ceva și hai la nani. Degeaba, amicul vrea să știe dacă mă bucur, dacă nu sunt convins că în condițiile astea Partidul Național o să ia cel puțin 687.935%, plus voturile din diaspora. Cum el insistă să se joace cu bricheta pe lângă capsa mea, n-am de ales și execut obligatoriul „poc !”.

În primul rând, care Partid Național Liberal ? Ăla cu Blaga, Anastase, Boc sau Falcă ? Ăla condus de Orban ? Bine, ia cu muștar ! Apoi dacă tot vrem să vorbim despre domnul Antonescu, atunci o să repet ce spuneam nu ieri, ci prin 2011, și prin 2012, și mai apoi. Domnul Antonescu nu mi-a dat niciodată senzația că ar fi altcevadecât un gargaragiu fără haz, care uneori, rar, reușea să rostească niște vorbe altfel decât ce le iese, de regulă, pe clanță agățătorilor politici de la noi. Atât. Ba nu. Nu e atât. Domnul Antonescu mai are meritul de a fi, în opinia mea, cel mai talentat șmenar care a buzunărit politica românească, după ’89. Șmenar am zis. Pentru că nu am uitat tupeul cu care domnul Antonescu făcea pe zmeul și se rățoia la toți cei care, fix cu cinci ani în urmă, tot în prag de alegeri pentru Parlamentul European, îl întrebau de înțelegerile oculte cu băsiștii lui Blaga. Nu am uitat obrăznicia cu care ne certa pe toți cei care îi ceream asigurări că nu își va bate joc de votul nostru. Nici nerușinarea de a-l aduce la București pe liderul liberalilor europeni, pentru a trage căruța cu coviltir pe care domnul Antonescu tocmai o trăsese în curtea băsiștilor. Domnul Antonescu e cel care a dus PNL în alegerile pentru Parlamentul European pe listele ALDE, pentru ca fix a doua zi, nicio zi mai târziu, după alegeri să anunțe fuziunea cu băsiștii din PDL și trecerea la PPE. Ăsta șmen ! Asta flegmă în ochi pentru cei care l-au crezut/votat (da, sunt unul dintre acei tâmpiți) ! Ăsta jet ! Sigur putem lungi discuția asta puțin și putem să ne amintim cum l-a adus, același domn Antonescu, pe Klaus Iohannis în PNL și i-a făcut pârtie pentru președinție. Sau putem discuta despre condițiile în care „s-a sacrificat domnul Antonescu”, cedându-i lui Iohannis locul de odihnă de la Cotroceni. Dar ar însemna să ne lăsăm răpuși de greață.

Sigur, putem omite șmenul ăsta și ne putem bucura că, în fine, vom avea la Bruxelles pe cineva care să ne poată reprezenta cu un discurs articular, bla-bla.

Dar după ce îl auzi aici pe „marele orator” probând aleasa-i elocință, realizezi că singurul lucru care te poate bucura la vestea că domnul Antonescu va deveni europarlamentar reprezentând România (din partea PPE !), e faptul că domnia sa e un chiulangiu de carieră, extrem de talentat și devotat acestei dificile discipline.

Putem închide subiectul ?

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Răzvrătire

Memento

Ziduri

Semne de carte

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa