Fiul cel bun
Pilda fiului risipitor mi-a fost tâlcuită în fel și chip. Ca învățătură creștină, ca enunț moral sau ca simplu reportaj în care, la final, nu ai altceva de făcut decât să înghiți constatarea că:...
Clopote de hârtie
Nu singurătatea ne ucide. Nu ea. Ci cei care ne-o tulbură, pășind, uneori, în tăcerile cele lungi, lăsând dâră de om și obositoare pluraruri.
Când ninge cauți cu privirea cai albi. Durerea din piept...
Sindromul Pollock
Și dacă, totuși, asumându-ți consecințele, admiți că nu îți place Pollock ? Sprâncene arcuite a mustrare, ochi care te privesc chiorâș, vorbe de alint compătimitor-disprețuitoare, dar mai ales supliciul cumplit al esteților care e...
Requiem pentru un petec de hârtie
Ceea ce ni se întâmplă nu are legătură cu niciun virus, nico bacterie, nicio dihanie micro sau macroscopică. Și ni se întâmplă multe, nu cele pe care credem că le vedem, din pricina cărora...
Principiul nebuniei obligatorii
Oroarea atentatului din Christchurch, Noua Zeelandă, a îndurerat o lume întreagă. Sau, mai corect spus, a îndurerat partea zdravănă la cap a omenirii. Pe alții i-a înfuriat.
Ori de câte ori se întâmplă câte...
Frământarea aerului
Un oraş este o locuire domestică şi funcţională. El posedă un spaţiu central, religios de cele mai multe ori, un spaţiu locativ, un spaţiu civic. Un oraş, în mod normal, organizează munca, îngrijirea, schimbul,...
BURUIENI DE OCAZIE
Gastronomia este un sport, o artă, o
școală de bune maniere, o lecție de civism și de umanism, o impertinență și o
nonșalanță, puțin din fiecare și toate la un loc. Ea este ca matematica (pierzi
un...
Aprozarul metafizic
Nu o dată mi s-a întâmplat ca în vreo discuție dusă cu vreun/vreo nustiucine să fiu întrerupt și somat să răspund la o întrebare esențială pentru lămurirea dialogului, indiferent care ar fi fost subiectul....
Despre mine aflați că
"Despre mine aflați că sunt viu". Așa își începea, cu multe zăpezi în urmă, bunicul fiecare scrisoare. Ajuns la o senectute mult mai înțeleaptă, dar deloc mai cuminte decât răzvrătita tinerețe, își trecea zilele...
Kilometrul zero al singurătății
Tot e bun la ceva şi feizbucul aista: scoate zgura din noi. Fără el eram ca un cazan sub presiune, ne puneam botniţă, râdeam, vorbeam pe la spate etc. Ieşirile publice erau atent măsurate...
AUTORI
EDITORIAL
Allegro ma non troppo
Nu am înțeles niciodată aplauzele de la începutul unui spectacol. Simpla intrare în scenă nu justifică pleznirea sacadată a palmelor. Cei de pe scenă...
