Mai întâi am deschis ochii. Lumea. Ochii albaștri ai tatei.

O mână de copil îmi mângâie fruntea. Ochii mari de copil mă privesc cu uimire. Glas de copil.

Ar fi putut fi primul pas. Totul s-a prăbușit. Întuneric. Glasul acela de copil nu s-a mai auzit niciodată.

Ar fi putut fi al doilea pas. Totul e negru. Lucrurile din casă acoperite cu pânză albă. Două lumânări într-o bucățică de pâine cu gem vestesc că ar fi putut fi al doilea pas.

Apoi o minune cu ochi mari, calzi și mirați. Și râs cuminte, abia susurat sub respirația plăpândă.

A fost

Primul pas.

Pasul 2

Citesc povești cu voce tare. Povești despre lucruri grozave și făpturi fără pereche. Mânuța plăpândă se întinde să atingă paginile cărții. Ochii mari și calzi îmi zâmbesc.

Pasul 3

Mânuța plăpândă se strânge în mâna doar cu puțin mai mare. Vocea firavă și dulce șoptește: Dani, citește o poveste…

Pasul 4

Doare, Dani, doare. Halate albe. Zile, apoi săptămâni, apoi luni de tăcere. Doar vești despre halate albe, speranțe, deznădejde. O lumânare arde zi și noapte. „Aveți legătura la cabina doi”. „Dani, vin acasă”. Rugăciune și imbrățișarea în fața năvalei apelor.

Pasul 5

Mânuța mică în mâna doar cu puțin mai mare. Pășim. Mergi prea repede, am obosit.

Pasul 6

„El este fratele meu, o să fie în clasă cu voi!”.

Pasul 7

Doare, Dani, doare tare. Halate albe. De ce plâng oamenii mari? Ce înseamnă operație? De ce nu râde nimeni în casa asta.

Pasul 8

Băi, nu mă face să râd că se deschide operația! Dani, îmi citești o poveste, că sunt obosit…

Au urmat pas după pas, râsete și nopți de chin. Uneori ochii aceia mari și mirați nu erau de văzut.

Pasul 12

Ar exista un medicament minune. Ni-l poate trimite cineva din Germania. Dani, doare. Nu vreau la școală, e greu. Obosesc.

Pasul 14

Dani, când o să fiu mare nu mă mai fac doctor. Doctori nu știu să scape oamenii de durere. Ce te faci? Cosmonaut, să găsesc o stea pentru noi!

Pas după pas

Medic după medic

Lacrimă după lacrimă

Doare, Dani

Uneori un surâs

Băi, vorbește frumos!

Pasul 18

Acum suntem amândoi bărbați. Unul e doar un bărbățel palid, cu chipul mereu ostenit și mânuțe plăpânde. Știe totul despre avioane și cele ce te ridică la cer. Doctorii spun că nu e nevoie de școală, nu are putere, nu poate și oricum mai sunt pași puțini.

Pasul 21

Dani, am intrat la facultate. La istorie, băi. Tu când vii acasă? Mă obosește, dar îmi place.

Pasul 24

Am terminat facultatea, Dani. M-au primit la masterat.

Pasul 25

Aici, la Viena, e altfel. Oamenii nu se uită la mine ca acasă. Și sunt atât de politicoși.

Pasul 26

Dani, ea este prietena mea. Când mă externez promit să vin.

Pasul 27

Am intrat la drept, Dani! Când vii acasă?

Pas după pas

spital după spital

ochi obosiți

Pasul 31

Dani, au venit medicamentele… mă descurc mai greu cu banii.

Pasul 34

Ochii albaștri ai tatei s-au închis. Pentru totdeauna. Ne îmbrățișăm. E atât, atât de plăpând. Dacă n-ar fi licărul din ochii lui mari aș crede că e doar o năzărire.

Pasul 36

N-ai de ce să vii. E spital. Îți spusesem să nu vii și ai bătut atâta drum. Ei, mă mai doare, Dani, dar i-or da ei de cap. Acum cică au chinezii un tratament nou.

Pasul 38

Doare, Dani. Tu ce mai faci? E garsoniera mea. Gata, Dani, sunt proprietar. Nu e cine știe ce, dar dacă vii în balcon, de aici se vede lumea… Mai ții minte? Lumea sunt ceilalți, Dani.

Pasul 39

Doare. Ea e prietena mea. Are multă grijă de mine.

Pasul 40

Normal că ne iubim!

Pasul 41

Ea e soția mea, Dani. Sper să mă externez până duminică. Dacă nu… săptămâna viitoare. Mai ai acasă vreun exemplar din cartea mea?

Pasul 42

Dani, noi ne-am decis să te facem unchi.

Pasul 43

Ea e Irinuca.

Pasul 44

Dani, stai tu cu Irinuca? Să ai grijă de fata mea, cât vine mamă-sa la mine la spital.

Pasul 45

Să o vezi cum aleargă!

Pasul 46

Irinuca pune atâtea întrebări! Vrea mereu să fim fiișiți! Așa spune. Mă externez luni, așa cred.

Pasul 47

Am obosit, Dani. Doare tot mai rău.

Pasul 48

Irinuca a învățat singură să meargă cu bicicleta! Îmi ia fața în palme și-mi spune: să te fași bini, tati! Am obosit, Dani…

Pasul 49

Doare. Să ai grijă de fata mea! Am obosit. Nu mă lasă la transfuzie. E spitalul închis, ei zic că nu e urgență. Nu vor să mă primească. Mi-au dat voie să plec la Viena. Să ai grijă de fata mea… Trebuie să merg din nou peste două săptămâni, până atunci stau la izolare. Ar trebui să merg la transfuzie, dar nu vor să mă primească ai noștri…

Nu e bine. Rugați-vă pentru el…

Ai grijă de fata mea…

Bat clopote.

A fost ultimul nostru pas

de acum

mă mai târasc o vreme

mâna scurmă în

țărână

ca o gheară

aruncă țărâna

mă târasc

atât

Facebook Comments

Lasă un răspuns