Primăvara, sfârșitul de martie, e acea perioadă a anului când nea Stere își mută, de regulă, fesul din balcon pe băncuța din fața blocului. Acolo, asistat de remarcabilul om de litere, numere, cheie franceză și bere la sticlă de doi litri cunoscut posterității ca nea Mătreață, cu subtilitate și grozavă elocință, sunt formulate adevăruri esențiale, observații importante despre prefacerile prin care trece cosmosul și, lucrul cel mai important, sunt elaborate porecle pentru megieșii ținutului sterian.

Școala din Atena, Școala de la Frankfurt, Școala de la Chicago sau Școala de la Păltiniș au fost cămine de nefamiliști pe lângă școala de la scara B. Aici, cei doi maeștri ai fesului, cei doi virtuozi ai treningului de fâș au creat și distribuit către colocatari aforisme nemuritoare, care condensează în formulări concise, dar impecabile ca stilistică, adevăruri fundamentale. Spre exemplificare:

„Toți se naște cu un creier în cap și-o gaură-n cur. Pe urmă treaba se schimbă!”

„Dacă bei tot acum, diseară ce facem?”

„Dacă n-ai bani la tine, zi-i să te treacă la caiet.”

„Bogații cumpără ce vrea, săracii fură ce poate!”

„Chinejii face de toate, americanii vinde de toate, românii bea orice.’

Cum starostele nostru a decis ca, în perioada asta, să stăm toți încuiați în chilii, în post și rugăciune, contactul cu nea Stere e imposibil. Nu și comunicarea. Pentru că nea Stere, mi-a spus, are smarfon și, tot conform propriei declarații, „po’ să sun pe cine vrea cucurigu’ meu și fac și poze cu Mătreață când se pișă în spate la non stop!”.

Sună telefonul. E el.

-Auzi, vecinu’! Ia zi, că te uiți la ăștia, te pricepi la d’astea… Ce curu lu’ Mandela vrea ăștia cu Ordonanța militară?

Firește că nu apuc să-i răspund pentru că el le are deja pe ale lui.

-Că pă vremea mea era clar. Or’nanță militară era ăla care-i făcea bocancii lu’ ofițeru’ și-i ducea pachet de la el lu’ Stela sifilista. Că eu am făcut armata la Ploiești, la artilerie, și era una acolo, peste drum de cazarmă…

-Nu, nea Stere! îl întrerup și mă străduiesc să-i explic ce și cum.

Pauză. Liniște. Se aude gâlgâit de damigeană. Nea Stere se răstește la careva, acolo. „Dacă te piși iar în chiuvetă lasă apa să curgă și nu mai lăsa chiștocu’ în săpunieră.” Apoi către mine:

-Adică să stau în casă ca-n pârnaie și dacă ies să pun botnița?

-În linii mari, da. De fapt…

-Auzi, vecinu’, da’ dacă n-am botniță?

-Păi…

-Da’ alde ăla mic a lu’ Dilaila, că s-a făcut mare acum și are botu-mblănit, nu flintrează floacele alea viursoiu’?

-Nu. Fii cu grijă, că sunt niște intervale orare în care…

-Aha, ca la televiziuni, am văzut că noi, hodorogii, n-avem voie în praimtaim. Da’ de ce vecinu’? A descoperit ăștia că la ora aia, pi la prânz, virusoiu își face siesta și trage a lene? Și aia… că n-ai voie să ieși noaptea… păi, ce? Noaptea îi vine lu’ virusoiu poftă de fofoloancă și o ia razna?

-Bun, nici eu nu văd logica unor prevederi, dar…

-Stai așa, vecinu’! Da’, de exemplu, eu acum îl am pe Mătreață la mine. Adică ce? Nu poa’ să plece? Tre’ să stau cu bețivu’ ăsta pe cap că așa vrea ei? Păi să-l ia ei, să se pișe în chiuveta lor.

– Nea Stere…

-Bine c-am vorbit cu tine, vecinu’, că așa m-am mai informat și eu. Da’ mai era o chestie.

-Care, nea Stere?

-A scos milițienii, bine. Da’ de ce iese cu soldații, cu pușcoace pe străzi? Că țintește ăia la virus cum țintește Mătreață veceu’. Măcar dacă era de-ăia de la dilibau, mai asfalta, mai repara trotuare. De-aia am intrat noi în NATO? Păi să vină cu tehnică, bre, cu tancuri, avioane, caricioptere, nu cu gipane, ca șmecherii la discotecă. Auzi, vecinu’…

-Ce e, nea Stere?

-Tâmpiți rău ăștia, bre!

-Așa o fi, nea Stere. Dar de ce?

-Păi ai nevoie de virus ca să le zici la rumâni s-o frece? Tâmpiți rău! Hai, să trăiești, te las vecinu’ că văd că ăla nu mai iese din baie și mi-e că s-a vaccinat acolo.

A închis. Primăvara asta e altfel.

Facebook Comments

2 COMENTARII

  1. Daniel Octavian Bejan este genial, pentru că dincolo de detalii, dar (în mod paradoxal) folosindu-se numai de detalii, surprinde esența mentalității noastre, ca popor.

Lasă un răspuns