SAS, compania aeriană scandinavă, a decis să distribuie online un filmuleț de promovare. Cum vremurile cele noi sunt așa cum sunt, era musai ca filmulețul să conțină și o cantitate impresionantă de propagandă… hai să-i spunem globalistă (termenul corect ar fi altul, mult mai dur). Iar dacă acest pas a fost făcut, de ce nu s-ar face încă unul, mai departe, mult rpea departe, de ce nu i-am insulta de-a dreptul pe cei cărora ne adresăm, de ce nu i-am scuipa în ochi pe cei pe banii cărora trăim, și-au spus cei de la SAS.

Filmulețul a fost postat pe Youtube și în doar două ore a reușit să adune mai bine de 11.000 de reacții negative. Panică. SAS șterge filmulețul. Le cere celor de la Youtube să blocheze acest film sau videoclipurile în care comentatori indignați inserau acest film. După câteva ore cei de la SAS repostează filmulețul, comentariile sunt dezactivate, iar numărul reacțiilor negative explodează. La acest moment sunt peste 74.000, față de doar 6600 de like-uri (da, există și așa ceva). Pe pagina de Youtube a companii comentariile sunt numeroase și pe tonul la care v-ați așteptat. Pe pagina de Facebook postarea cu filmul și comentariile aferente e ștearsă. Pe canalul lor de Youtube, cei de la SAS introduc acum o prezentare a filmulețului care ar trebui să mai domolească lucrurile.

Acesta este filmul:

Pe scurt, scandinavii sunt de rahat. Asta le spun cei de la SAS. Pentru că nu ei au inventat carnea tocată.

Entuziasmul propagandistic e construit pe logică frauduloasă, mizerabilă, dar nu logica e importantă aici, ci tocmai duhoarea unui anume timp de propagandă. Realizatorii clipului au senzația că inventatorii cărnii tocate (care vor fi fost aceia) au un ascendent moral asupra neisprăviților de suedezi cu tot cu chiftelele lor. În aceeași logică frauduloasă morile de vânt sunt același lucru cu centralele eoliene, pentru că merg pe vânt. Ca și cum parchetul uns cu petrosin al bunicii era tot aia cu ultimul model de Ferrari, pentru că e tot pe bază de petrol.

Nu am chef să apăr cultura scandinavă aici. Se apără singură. Și poate nici nu merită apărată dacă s-a ajuns aici. E vorba despre altceva.

Să revedem alte imagini.

E deja un fir comun, nu? Poate încă nu e suficient de limpede. Așa că încercăm un alt exemplu, De data asta o producție BBC.

Relativismul cultural este aici instrumentat cu un scop precis. Din nou, aceeași logică frauduloasă, aceeași scormonire care folosește minorul pentru a anula notele majore. Shakespeare e anulat de importul de bumbac din Americi, logic, nu?

Exemplele pot continua. Mesajul e același. Europenii sunt niște neisprăviți, pe care i-au luminat inventatorii cărnii tocate.

Aici nu mai discutăm despre multiculturalism, ci despre un evident și apăsător efort de anulare a unei culturi, a unui întreg spațiu cultural pentru a face loc tezei politice a diversității etnice cu orice preț.

Adevărata dimensiune a unei culturi este, neîndoielnic, dată nu doar de ceea ce creează în propriul spațiu, ci de felul în care reușește să asimileze importurile firești, venite natural în curgerea istoriei. Iar, din acest punct de vedere, europenii au fost sclipitori. Relativismul cultural forțat, așezarea laolaltă a unor lucruri care nu pot sta laolaltă, extragerea de exemple ridicole care apoi sunt scremut extrapolate pentru a fi folosite ca elemente fundamentale de definiție reprezintă nu doar proba unei enorme fraude intelectuale, ci un demers de-a dreptul ticălos. Pentru că astfel de gesturi nu fac diversitatea și grohăita gogoașă a multiculturalismului mai acceptabile, ci de-a dreptul respingătoare.

Răspunsul ferm la astfel de mesaje nu e o formă de intoleranță, ci ultimul refugiu al bunului simț. Un strigăt de disperare, dacă vreți, ai unei Europe care, ni se spun, trebuie să rămână unită. Unită de alții, cu alții și tot mai puțin prietenoasă cu ai ei.

Facebook Comments

Lasă un răspuns