M-am despărțit de el în 1981, când a plecat din țară. Alesese libertatea – mi s-a spus. De atunci l-am simțit mereu ca pe cel plecat. Ascultam muzica lui și simplul gest al așezării acului pe discul de vinil îmi părea că are ceva subversiv în sine. Eram un puști, dar știam sau simțeam ce înseamnă asta.

După plecarea lui, Sfinxul s-a transformat în altceva. Nu spun că mai rău, doar că altceva. A venit Romcescu, n-am înțeles nimc din chestia aia. Apoi Chifiriuc și Apreotesei, doi muzicieni grei, grei, grei. Dar nu mai era Sfinx, era o trupă deșteaptă, cu o muzică aparte, care nu semăna cu nimic din ce se auzea la noi, dar nu era Sfinxul pe care îl știam. Îmi plăcea, dar era altceva.

Sfinx, pentru mine însemna Zalmoxe. Și Om bun. Și Focuri vii. Și Sinteze. Însemna Dan Andrei Aldea. Dar el plecase.

După ’89 am tot așteptat să se întoarcă. Am descoperit, pe internet, pe un site pe care îl păstorea, câte ceva din ceea ce făcea el acolo, în Germania. Și mi s-a părut o uriașă irosire. Faust-ul său nu suna rău, dar… Dar.

Au trecut anii și el a continuat să stea departe. Ani mulți, ani în care ar fi putut face mai mult, în care ar fi putut face muzica lui, pe care o așteptam și nu să șlefuiască muzica altora.

Apoi am auzit discul produs de el pentru Doru Stănculescu. Și suna cumva. Stănculescu e oricum genial, dar atingerea lui Aldea a prefăcut totul. Am sperat că poate… poate se va întoarce.

Și, târziu, s-a întors. Fără vâlvă, fără zgomot, fără ca asta să devină eveniment de breaking news (deși era). Pentru cei mai tineri decât mine el, oricum, însemna puțin sau nimic. Zalmoxe ar fi trebuit să devină materie de studiu în școală. El s-a întors și a început să cânte. Atât. Discret, cuminte, un Dan Andrei Aldea matur și înțelept.

Iar ieri a murit. Aici. Acasă. „Ce-a fost de zis am zis…”

Printre ultimele lucruri pe care a reușit să le facă a fost un cîntec cu Mike Godoroja și Blue Spirit. Când l-am auzit prima dată l-am sunat pe Tibi Duțu, prieten bun și basist în Blue Spirit. Clocoteam. Piesa asta suna cumva. I-am spus asta. Mike și compania fac de multă vreme muzică bună și bine, dar acum totul suna cumva. Nu știam să spun cum. Mi-a spus Tibi: „E Aldea !”. Și despre asta era vorba.

De vină e toamna. Iarna. De vină suntem noi. De vină ai fost și tu Dan Andrei. În 1981, mi-au spus, ai ales libertatea. Acum ce ai ales ? Ce ?

Facebook Comments

Lasă un răspuns