Sau  “La Paradisul nefăcut”, parcă sună mai bine, nu la „România lucrului bine făcut”, ca un pat, aşa cum ne învăţau mamele noastre de mici. De altfel, cel mai cretin slogan după celebrul „Nu vom reuşi decât împreună” ! Slogan care începea cu o negaţie şi se termina cu cinşpe mii de specialişti ! Specialişti unul şi unul, ca marii dezagregați mental de astăzi din gubern, ăla de vorbește aglutinat, Hâțu sau Scârțu, precum și Eduart, mamifer din Winnie Ursulețul.

Nu cred nicidecum că noi eram pregătiţi pentru reciclarea din  dechembrie 1989 ! Nici alţii se pare că nu erau prea bine preparaţi şi nici nu aveai ce să le ceri, fiind vorba la nivelul supragasteropode  doar de  un actor ratat şi retardat  şi de  un mic  activist  de  colhoz !  De fapt, se vede cât se  poate  de  limpede că nu a existat  niciun  plan de dezvoltare, nu de preluare a Puterii, asta  e posibil să fi existat pe la Trocadero sau prin alte săli de seminar de la  „Ştefan Gheorgh(id)iu”. Dar cu ce oameni ?! Şi, de altfel, se vede că singurul pregătit pentru înlocuire era omonimul  meu, tot ceea ce a urmat la toate nivelurile, de atunci şi până în momentul de acum nu a  fost nimic altceva decât improvizaţie şi distribuire de personaje de umplutură şi „politruci” ! Aveam o foame îndoielnică şi destul de mărginită de viitor, o chemare cam scâlciată aruncată asupra trecutului şi nu posedam persoane calificate care să ne iniţieze în diversele expediţii în lumea civilizată. Nu că nu ar fi existat, erau,  şi mai sunt, dar nu s-a apelat niciodată la ele sau au fost uşor marginalizate. Locurile, din acea vreme şi până azi, au fost ocupate, mai bine zis astupate cu inşi  fără vreo înzestrare deosebită  în domeniul lor de activitate, personaje slabe, şantajabile şi preaplecate. Plus cele gata confecţionate în laboratoarele de lustragerie mediată  ale lui Dinamo !

S-a galopat pentru constituirea unei pături de oameni de afaceri băştinoşi, aşa, rapid, în primele zile ale ameţelii din iarnă. Un imbecil dintre ei spune şi acum  că numai proştii nu au profitat de deschiderea graniţelor şi de cursul dolarului ! Iertaţi-mi nevinovăţia, dar eu recunosc că sunt unul dintre aceştia, deocheaţi,  proşti ca noaptea, care nu chiuiau şi nu trăgeau la pistoale !  Şi de ce s-o zice, soro, proşti ca noaptea ? Că noaptea e în primul rând frumoasă şi nu se ştie dacă e vreo proastă ! Şi, că veni vorba, ce dâră au lăsat aceşti mari oameni de afaceri…cu statul…statul  în picioare, picioare  umflate, tromboflebită… în urma lor ? Că de amintrilea se supără dacă le spui verde, musiu, averile se  moştenesc, se toacă, se refac la joc, se câştigă sau se fură, ca meseria, care se fură şi ea şi mai e şi brăţară de aur ! Ce mai atâta ? Ce-i dreptul, unii au mai facutără câte o fundaţie, dar cei mai mulţi au făcut burtă şi unii, Doamne fereşte, ciroză ! Că au dat de bine şi s-au umflat ca broasca sau  ca  fălcile  miliţianului-vameş,  Bleaga ! Iar acum mai toţi au primit „brăţări” !

Pripeala şi nepriceperea au dat în clocot şi am început a înghiţi pe nemestecate toate legiuirile şi metehnele altora. Legiuiri care au devenit peste noapte – tot noapte, poftim ! – nelegiuiri. Toţi au vrut  să fie ceva,  să însemne, să se arate, să hie foarte extrem de speciali, diferiți de restul lumii, să învârtească pe deşte cheile de la vreo tărăboanţă de mâna a treia dar patru de înmulțit cu patru adusă din Occident; sătenii plecau în bejenie la târg, acum au plecat în bejenie în alte ţări unde s-au îndiguit în meseriile refuzate de localnici. Spiritul provincial a dorit alte denumiri şi alte insemne, altă simbolistică, deh ! Romanii, ne spune Tit Liviu ăla al lor, au avut nevoie de vreo  trei, patru secole  ca să instituie instituţia cenzurii, da, a cenzurii, care se ocupa cu întabularea, cu cadastrul dar şi cu ordonarea  socială  a  locuitorilor. Primele  lucruri pe care le-am abolit au fost  îngrădirea morală şi legea patrimoniului ! Oare de ce s-o fi tras în muzee ?

Şi unde am ajuns ? La A.Calamitru, mai prost mult decât taică-său, la maimuța aia de M.Manolae, de sare și face ca toți necurații pe scândura șușelor de la Național, la foste ciripitoare de oneteu, la neşte generaţii  decervelate  de păpuşi Barbie şi Ken, la libertatea de a face şi de a fi orice nici cu gândul n-ai gândit ?  La o civilizaţie de plastic  şi sau de înlocuitori ? S-a dat drumul la licenţe audio-teve cu nemiluita, deşi nu  există absolut  nicio teleşpicheriţă  care să  spună corect, destins, distins şi puţin languros „noapte bună” în limba română ! Noapte bună, libertate cu cifa !

Facebook Comments

Lasă un răspuns