La Sibiu s-a bulucit toată bulibășimea europeană să ceva. De-ale lor. Adică ei laolaltă, să vorbească de ale lor, că de ale noastre îi doare în cur. Exagerez, nu-i doare în cur. Ideea e că s-au strâns, să le fie de bine. Noi, balonați de eterne complexe provinciale, facem din asta o mare ispravă, motiv de tălâmbă fuduleală, de parcă nu știu ce mare hatâr ne-a făcut șobolănimea aia că a venit să ne mănânce caltaboșul.

Evenimentul de la Sibiu intră într-un firesc pe care nu prea reușim să îl înțelegem și are foarte mică legătură cu noi. Pentru că isprava de acolo e mai degrabă importantă pentru politicienii Europei, decât pentru cetățenii ei. Iar dintre politicienii Europei e mai importantă pentru gășcoiul numit „populari” decât pentru ăilalți toți. Important e că s-a întâmplat, (le-)a mers strună, oamenii s-au simțit bine, au consumat, au hlizit, deci totul în regulă. Au dat și o declarație pe care au botezat-o Declarația de la Sibiu. Alt motiv de fuduleală prostească, ete, bre, i-au zis de la Sibiu, ne-au pus pe hartă. I-au zis de la Sibiu nu ca să ne pupe-n fund, ci pentru că acolo au vomitat-o. Că n-aveau cum să-i zică declarația de la Tbilisi. Dacă se întâmpla la Borțănești, îi ziceau declarația de la Borțănești.

Declarația în sine e un document important, care conține enunțuri esențiale din ciclul „hai să fie bine ca să nu fie rău”, pe scurt, declarația e un rahat. În ploaie. Doar că n-a plouat, a fost soare, deci declarația e un rahat în soare. Citiți-o și vă convingeți. Rahatul respectiv poate funcționa cel mult ca fluturaș electoral pentru popularii europeni – care se văd înghesuiți de mișcarea lui Salvini – dar nu ca document serios, care propune un proiect, o idee, ceva.

Vârtosul entuziasm al televiziunilor legat de „căldura” cu care i-au primit sibienii pe ștăbani era ușor dejghinat în fața imaginilor de acolo. Adică ditamai piața pustie, în mijlocul pieței un podium pe care stăteau triștii ăia la pozat și departe, în marginea pieței, în spatele gardurilor, păziți vigilent de securiști, niște moșneguți și băbuțe înghesuiți să furnizeze mulțimea pentru baia oportună care trebuia pozată. Lamentabil. Să-l vezi pe Macron cum se dă îmbăiat la mulțime când la el acasă n-are curaj să mai scoată capul din șifonier. Emanuele, Manolică, coaie, du-te și fă o baie de-asta sâmbătă, prin Paris, că am înțeles că e și program artistic. Galbeni. Ca lămâia.

În fine, asta e, au venit, s-au băgat în seamă, e în regulă, polticienii fac ceea ce fac politicienii. Nicio uimire. Ce mi-a rupt moțul la bască a fost așa numitul dejun. Bun, ăia trebuiau îndopați, trebuia să-i pui undeva să le dai să halească. Mă rog, Juncker trebuia mai mult adăpat, asta e. Bun, am priceput, dar ce la muzeu ? De de ce la Bruckenthal ? Pe bune, în tot Sibiul nu se găsea un loc unde să fie ăștia duși la nutreț ? Altfel ne indignăm că maneliștii cântă la Ateneu și mitocanii fac nuntă la Palatul Parlamentului, dar ni se pare în regulă, mare bășină de protocol să își bea Juncker țuica, să-și mănânce madam Merkel cârnatul printre tablourile de acolo ? De ce e în regulă ca ăia să-și molfăie jumările acolo, de ce e în regulă ca lor să le fie îngăduit ceea ce niciunuia dintre noi nu i-ar fi îngăduit ? Sictir !

În vremea asta, la Iași, Dragnea își făcea și el numărul. Cu tot inventarul cunoscut, autobuze, costume naționale, cântări mobilizatoare și de viață lungă. Altă aglomerație, altă jale.

Acum or să se întoarcă acasă. Dragnea pe autostrada Iași-București, Iohannis pe autostrada Sibiu-București. Iohannis probabil nu se grăbește, mai zace pe acolo și în week end, trăi-i-ar sepepicii. Hai, nu uitați să votați luna asta, că, uite, aveți ce.

Asta am avut să vă spun. Acum plecați de aici !

Facebook Comments

2 COMENTARII

Lasă un răspuns