La momentul aderării la UE, mai mult pe furiș, că plebea vede multe, dar pricepe puține, România a transferat o parte din atributele sale suverane către Bruxelles. Repet: a transferat o parte. Nu a cedat, nici nu a renunțat la suveranitatea sa în ansamblu, ori la acele elemente ale suveranității transferate către UE.

Am admis, la acel moment, că legislația noastră va fi conectată la cea europeană, că ansamblul nostru de norme va respecta cadrul definit la nivelul UE. Dar nicio secundă nu am acceptat – cel care ar fi semnat și cei care ar fi ratificat un astfel de acord ar fi fost buni de pușcărie pentru înaltă trădare- abolirea suveranității, instituirea unui raport de vasalitate între statul român și tot felul de nimeni de câlți, nicio clipă nu am admis că România nu mai poate legifera conform cu propriile priorități sau că statul român va înceta să apere interesele noastre vitale.

Toate ocultele cârdășii, tot șirul de gesturi de dezgustător servilism față de orice îngălat cu pașaport al vreunui stat occidental, slugărnicia căcăcioșilor politicieni și o foarte bizară gimnastică a serviciilor au făcut ca raporturile noastre cu instituțiile europene și cu importanți parteneri europeni să fie zdravăn alterate. În mod constant, România a fost (și este) tratată nu cu o totală lipsă de respect, dar cu nesimțire și cel mai supărător dispreț. Pentru că s-a putut, pentru că la orice interferență – oricât de ilegitimă, oricât de impertinentă- a oricărui puțoi cu nume străin, reprezentanții statului român s-au făcut preș. A devenit, deci, cutumiar ca orice terchea-berchea de pe la Bruxelles să își exerseze bolta în lansarea flegmei pe România – nici Ungaria nu e scutită de acest tratament, dar cu mai mare prudență, pentru că Budapesta ripostează.

Tot ce e inadmisibil în statele din care vin acești neisprăviți, e nu doar admisibil, dar imperativ când vine vorba de România. E de neimaginat să soliciți vreunui guvern occidental oprirea unui proces penal. Dar o poți face când e vorba de România. E de neimaginat să-i spui lui Macron că trebuie să… orice. Dar o poți face când e vorba de ăia… de români. De ce fac ei asta ? Care sunt motivele pentru care sar cu atâta zel în apărarea unor personaje sulfuroase ? Din ce cauză insistă pentru conservarea unui ansamblu de norme penale care ar fi absolut inacceptabile în statele lor ? Am mai răspuns la întrebările astea. Pentru că au investit enorm în mecanismul acesta robust de invalidare a deciziei politice ! Nicio clipă nu a fost vorba despre o autentică luptă împotriva corupției, dimpotrivă, tot acest scandalos eșafodaj a fost ridicat tocmai pentru a promova cea mai scârboasă și apăsătoare corupție, una prin care tot ce reprezintă interes românesc este decapitat, în vreme ce interesele lor sunt protejate, adversarii lor lapidați, iar afacerile multinaționalelor care îi țin la țâță înfloresc nestânjenite, încălcând orice regulă, dar beneficiind de impunitate. În același timp s-au putut asigura că puterea politică poate fi controlată, că va funcționa doar conform intereselor lor, nu conform intereselor noastre.

Și s-au găsit destui de pe aici gata să-i slujească zelos pentru un scuipat mai moale și niscaiva privilegii.

Aud vorbindu-se, tot mai des, despre ieșirea noastră din UE. Asta e o prostie. Nu am avea nimic de câștigat, ci doar de pierdut. Nu, soluția nu e atât de simplă, nu ieșirea din UE e calea, ci renunțarea la păcătoasa noastră slugărnicie, redefinirea raporturilor noastre cu UE. Și mai ales regândirea sistemului european de alianțe. În loc să stăm mereu în genunchi în fața Germaniei sau Franței, n-ar fi rău dacă am găsi căi de apropiere de Ungaria, Cehia, Polonia sau Slovacia. Ori, mai nou, Italia. Țări cu care avem multe în comun, care se izbesc de același tip de probleme, dar care au avut o atitudine mai demnă. Împreună chiar putem construi, în interiorul UE, un bloc solid, greu de urnit.

Și mai putem avea grijă ca, la viitoarele alegeri, cât mai puține voturi să plece către obscenitatea numită PPE. Și nu, nici socialiștii europeni nu sunt mai isprăviți. Vrăjeala etichetelor aruncate de golanii de la Bruxelles și promovate rapid de propaganda mediatică poate păcăli niște nărozi, dar extremismul nu e la Orban. Nici la Salvini. Orban nu a îndrăznit să le spună olandezilor ce să facă în țara lor. Nici nu le-a cerut să înceteze procese penale. Orban are doar vina de a fi ales să fie premierul Ungariei, nu sluga Germaniei.

Facebook Comments

Lasă un răspuns