Evoluția economică a Chinei, în ultimele trei decade, e un proces unic în istoria umanității. Nicicând nu am mai văzut o națiune trecând într-un interval atât de scurt de la o stare de relativă subdezvoltare la statutul de superputere economică – și nu numai. Statele din Golful Persic, care oricum sunt departe de a avea populații sau suprafețe comparabile, au obținut o spectaculoasă prosperitate, datorată exploatării resurselor de hidrocarburi, fără a reuși să construiască și economii solide, sustenabile, care să poată funcționa autonom de exploatarea resurselor naturale. China e altceva.

Cei care vorbesc despre „miracolul economic chinezesc” dau dovadă, în opinia mea, de o anume ignoranță. Nu e nimic miraculos. Potențialul colosal al Chinei a existat întotdeauna, trebuia doar exploatat inteligent. Și asta au făcut. Simplu. Conversația despre politică e una extrem de scurtă și lămuritoare, în China. „Vreți să faceți politică, există doar partidul comunist ! Vreți să faceți bani ? Vă sprijinim !”. Asta e tot. În covârșitoarea lor majoritate s-au apucat de făcut banii. Iar statul și-a respectat făgăduiala, așezând un strașnic zid în fața oricăror plângeri occidentale referitoare la încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, la concurența neloială sau orice altfel de văicăreli. Mai mult, statul chinez s-a implicat agresiv în susținerea și promovarea intereselor companiilor chinezi oriunde era nevoie în lume.

Azi, rețeta succesului Chinei a devenit ceva mai complexă. Investiția masivă în cercetare și tehnologie au devenit părți esențiale ale ecuației. Totul se produce în China, iar brandurile chinezești devin, cu fiecare zi, tot mai prezente, tot mai respectate. În domeniul inteligenței artificiale, China are, după unele evaluări, un avans semnificativ, la acest moment. Și de aici începe nebunia.

În 2013, statul chinez a început un experiment. Pentru a înțelege despre ce este vorba sunt necesare, mai întâi, câteva lămuriri.

China este o piață uriașă, dar nu o piață deschisă. Nume familiare pentru noi, fără de care nu putem concepe viața în secolul XXI, sunt pur și simplu absente pe piața chineză. Facebook, Google sau Youtube pur și simplu nu există. Pentru că statul chinez vrea să își controleze propriul internet.

Pentru Facebook, pătrunderea pe piața chineză ar putea însemna o creștere uriașă a numărului de utilizatori (între 30 și 40%), simultan cu o creștere comparabilă a cifrei de afaceri. Zuckerberg știe asta și nu a încetat să facă eforturi disperate pentru a-i convinge pe chinezi să-i deschidă porțile. S-a căsătorit cu o chinezoaică, a învățat mandarina și l-a rugat pe Xi Jingping să-i boteze copilul, doar-doar va obține puțină bunăvoință. NImic.

Google e în aceeași situație. După ce au abandonat vechea și puțin profitabilă credință în „don’t be evil”, cei de la Google se arată dispuși să meargă și mai departe, fiind gata să accepte cenzura, supravegherea cetățenilor (pe care, oricum, Google o practică deja bine-merci pretutindeni în restul lumii) în speranța de a reuși să pună un picior în China.

Chinezii și-au dezvoltat, în acest timp, propriile platforme digitale. QQ sau WeChat sunt perfect comparabile cu Facebook sau serviciile oferite de Google, de exemplu. Ba chiar mai mult. Platformele chinezești sunt mult mai complexe, integrează digital, practic, întreaga existență a utilizatorilor. Plățile digitale, intermediate de aceste platforme, de la telefon la telefon, sunt o practică deja curentă în China. Aplicațiile dedicate integrate în aceste platforme îți administrează contul bancar, plătesc facturile, etc. Serviciile de comunicații sunt, de asemenea, integrate, de la mail la mesagerie sau telefonie mobilă. Comerțul electronic, de orice fel, se realizează doar prin intermediul acestor platforme, iar rezervarea unui bilet de tren, avion sau a unei camere de hotel e practic imposibilă fără un cont de utilizator pe aceste platforme. Adăugați la asta CV-ul, recomandările foștilor angajatori și întregul istoric profesional.

Pentru Facebook sau Google a devenit o chestiune de supraviețuire pătrunderea cât mai rapidă pe piața chineză. Giganții din Silicon Valley știu că momentul în care chinezii își vor deschide propriile platforme către restul lumii nu e departe. Știu că, deja, chinezii lucrează la asta. Un sistem de operare care să servească terminalele produse de chinezi și care să elimine Android e în lucru. În același timp mecanismele prin care platformele digitale să poată fi oferite restului lumii fără ca asta să pună în pericol controlul exercitat asupra utilizatorilor chinezi sunt în lucru. Iar momentul în care platformele lor digitale vor fi deschise pentru piața globală poate însemna sfârșitul pentru Facebook, de exemplu.

În același timp s-a mai întâmplat ceva. Zeci de milioane de camere de supraveghere păzesc, clipă de clipă, orașele Chinei. Toate sunt conectate la o uriașă rețea de supraveghere, în care inteligența artificială lucrează deja. Recunoașterea facială e ceva comun. Camerele aflate pretutindeni supraveghează fiecare cetățean, fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare încruntare. Și totul e transformat în puncte.

Așa ajungem la momentul lansării experimentului numit „creditul social”. Toți utilizatorii chinezi, deci virtual toți chinezii, sunt în permanență supravegheați, iar inteligența artificială din spatele sistemului de supraveghere notează fiecare respirație și o convertește în puncte de credit social. Nimic nu scapă. Scorul maxim este de 800 de punct, un scor aflat în apropierea maximului poate aduce anumite privilegii -credite cu dobândă mai bună, fără garanții, închirieri fără impunerea unui depozit obligatoriu, un job mai bun. etc. Un scor prost te trimite în zona indezirabililor, în care ți se refuză un bilet de tren, ești inacceptabil pentru o anume slujbă, nu poți închiria o locuință, pe scurt, ești un paria cu care nimeni nu vrea să aibă de a face.

Ești politicos online, primești puncte. Ești mai virulent, ți se iau. Critici statul, ești depunctat severe. Intri în supermarket, iar din acel moment coșul tău de cumpărături a devenit relevant; ai cumpărat alcool, pierzi puncte, cumperi hrană sănătoasă sau scutece pentru copil, primești câteva puncte. Ai traversat strada pe roșu ? Camera de supraveghere te-a văzut, inteligența artificială te-a depunctat. Tot ceea ce faci e judecat. Pentru a se înțelege mai bine, urmăriți filmulețul de mai jos.

 

Despre asta vorbim. Și nu, nu e un episod din Oglinda neagră.

Pare un scenariu de coșmar ? În China există, la acest moment, circa 10 milioane de paria. Oameni cu un credit social atât de scăzut încât sun aruncați în afara societății. Nu pot călători, sunt neangajabili, au dificultăți reale în găsirea unei locuințe sau procurarea unor bunuri sau servicii.

Ei bine, experimentul acesta, început în 2013-2014, va deveni sistem obligatoriu și va acoperi integral China până în anul 2020. La acest moment bună parte a Chinei rurale e acoperită incomplet sau nesatisfăcător de acest sistem.

Realitatea e întotdeauna mai fioroasă decât ficțiunea. Ar fi ridicol să ne mințim închipuindu-ne că asta se poate întâmpla doar într-un stat totalitar. Ni se întâmplă deja, poate nu la aceeași scară și poate nu atât de fățiș. Dar se întâmpla deja și la noi. Google știe unde sunteți și ce faceți în fiecare secundă. NSA înregistrează fiecare șoaptă. Big brother stă mai bine ascuns, dar e prezent. Occidentul e doar ceva mai ipocrit, încearcă încă să hrănească iluzia că a găsit o calea de a face să încapă laolaltă libertatea și prosperitatea. E doar o iluzie.

În încheiere vă propun un documentar australian care descrie suficient de clar exact lucrurile despre care am vorbit și care a fost una dintre sursele de la care am plecat. Doar una dintre surse.

Facebook Comments

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here