O ținem langa, de ani de zile, cu răcnetele despre justiție. Toată lumea vrea să-i apere castitatea prin penetrări frecvente și intense. Nu e zi în care să nu vezi cum zboară frapierele în crâncena încăierare dintre ăia care apără justiția și ceilalți, care apără justiția. Nu e vorba de raționament juridică, de coerență legislativă, de valorile sociale pe care ar trebui să le protejeze orice lege, nimic din toate astea. E vorba doar de dat la coaie, singura chestie care trebuie lămurită e care coaie, ai cui genunchi.

Nu există pui de frământare publică legată de legile proprietății, unde e un balamuc de nedescris, care blochează instanțele și căpiază justițiabilii. Nici despre normele de drept administrativ, care ar putea fi probă serioasă de încercare pentru oricine pretinde că a inventat super-inteligența artificială. Nici despre noul cod civil, legislația bancară sau sutele de norme căcate anapoda care au transformat sistemul nostru de drept într-un balamuc din care scapă cine poate. E vorba doar de cine merge la pușcărie. Ăia sau ăilalți.

Într-o democrație tencuită n-are nicio importanță cine e procuror, procuror șef sau judecător, pentru că legea e una singură, e limpede, iar prezumția de nevinovăție stă cu cracii pe masa procurorului și dă scrumul pe jos. La noi în colonie contează. Că dacă e X îi bagă pe ăia la pandaimos, dacă e Y  atunci s-ar putea să aterizeze ăilalți la zăbrelita. Huo !

Discuția nu e nicio clipă despre justiție, ci despre cine o babardește pe putoarea asta, care are bulane mișto, dar îi cam pute gura. Și despre care sunt ăia pe care ăi babardește ea. E mare indignare când sunt pritocite legi care „să-i scape pe unii de pușcărie”, dar e totul aerisit și plăcut când sunt scremute legi care „să-i bage pe unii la pușcărie”. Pentru că totul se rezumă la pușcărie, tot edificiul juridic are un singur rezon: pușcărisirea. Sau așa pare dacă caști gura la gâlceava publică.

Dacă tot ne-am sedentarizat pe tarlaua discuției despre dreptul penal, rațional ar fi să definim un sistem de valori, să cădem de acord asupra a ce e bine și rău, asupra a ce e îngăduit și ce nu, iar legea să înțepenească lucrurile astea. Dar nu aia ne sâcâie pe noi, nu asta e ce vrem noi de la serviciul public al justiției,  neah, nu tati, noi vrem ca justiția să fie smardoiul nostru, adică aia care-i bulește/decapează pe ăia pe care avem boală și-i scoate la înghețată pe ăia care au moacă simpatică nouă.

Așa că m-am cam plictisit să-i aud și pe unii, și pe ceilalți grohăind despre cum apără ei justiția sau cum o reformează ei. Sanchi ! E ca la o ceartă între ăia care s-au îmbătat mangă și nu se pun de acord care e criteriul care transformă o panaramă în bunăciune: țâțele, cracii sau curul ? Unii bălesc la pulpele seducătoare ale justiției, alții ar vrea să-i pipăie țâțele. Dar ei sunt beți rangă, iar aia e oricum măritată cu un străin cu bani.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here