Nu o dată mi s-a întâmplat ca în vreo discuție dusă cu vreun/vreo nustiucine să fiu întrerupt și somat să răspund la o întrebare esențială pentru lămurirea dialogului, indiferent care ar fi fost subiectul. „Ce zodie ești ?” e întrebarea care ar trebui să lămurească tot. Când conversația nimerește în halta asta devine limpede că țâmburușul rațiunii nu era bine înțepenit așa că încep să caut cu privirea tabloul cu planul de evacuare în caz de orice. Într-o vreme încercam să evacuez întrebarea asta cu un inutil apel la logică, la rezon, dar asta, invariabil, nu face altceva decât să prelungească și să complice și mai mult o discuție în care nu-mi doream să fiu parașutat și din care nu știu cum să mă extrag. Așa că, întru cinstirea lehamitei, răspund și primesc îndată și explicația superioară: de-aia nu ne înțelegem noi. Sau, mai rar, de aia ne înțelegem.
Contemporanii mei, concetățeni cu buletin de secolul XXI, îmi oferă, cu o frecvență care ar trebui să mă îngrijoreze, demonstrația credinței lor în tot felul de bazaconii, ceea ce nici nu ar fi atât de supărător dacă această demonstrație nu ar fi, aproape de fiecare dată, însoțită de o acută nevoie de a mă converti, de a mă aduce pe poteca cea dreaptă. Firește că horoscopul e o chestie solidă, cu demonstrabile balamale științifice, n-am știu asta până acum ? Păi, și NASA studiază horoscopul înainte de a-și trimite astronauți haimana prin spațiu. Ca să nu mai vorbim de ruși care au institute specializate și … sau n-am auzit nici de baba Vanga, de Pulikașvili – vindecătorul minune, de Cariciovici – clarvăzătorul care a prezis că într-o zi de iarnă va ninge în Siberia sau de marele cercetător Puțoyan care a demonstrat legătura dintre apă și igrasie ? Concluzia e, inevitabil, că sunt un element retrograd, cu instrucție incompletă și lacune considerabile în educație.
Și nu e vorba doar de credința că momentul întâlnirii intime dintre ovul și spermatozoid a fost supravegheat de o comisie de constelații și un respectabil colective de astre, astfel încât viitorul născut să aibă dinainte programată fiecare escală, fiecare îngălbenire a scutecelor, ca să nu mai vorbim de viitoare carieră și obligatoriile „întâlniri la drum de seară”. Credința în pârțul transcendental, în râgâiala metafizică e mult, mult mai prezentă, în varii și curioase ferme, decât ai putea presupune uitându-te la data din calendar.
Șoferul de taxi care are atârnată de oglinda retrovizoare o sorcovă compilată din mătănăii, cruciulițe și, obligatoriu, talismanul de la veritabila adevărata genuină fiică a mamei Omida e absolut convins că asta îl face invulnerabil la linia continuă și roșul de la semafor. Blonda posesoare de gipan, musai alb, știe cu certitudine că fiola cu țărână de la mormântul lui Arsenie Boca modifică regulile privind prioritatea. Duduia tatuată e convinsă că nu există o mai bună investiție a banilor lui iubi decât în erudiția fără seamăn a Ramsesei, pentru că Ramsesa înțelege mecanica astrală cum nu ar fi reușit niciodată ologul ăla de Hawking. Ca să nu mai punem la socoteală dibăcia ei în citirea semnelor din bobi, a dârelor de cafea sau conversațiile cu hargintuviu. Or înțelesurile pe care le află ea în cărți, nu cărți din alea, cu scris și pagini multe, din care citesc tolomacii, ci alea adevărate care întotdeauna pot dezvălui intrigile mizerabile ale damei de tobă.
Apoi sunt matematicienii de talcioc, adică posedații de așa zisa numerologie, cei care știu cu o certitudine la fel de solidă ca ranga că întreg universul e înmatriculat în sistemul zecimal, doar pentru că noi avem zece dește. Aici există aparența unei sofisticări, fiindcă ești poftit să comiți adunări și scăderi, alandala, până când rezultatul începe să semene cu ceva vag identificabil. Demonstrația ? Să luăm de exemplu referendumul recent eșuat. S-a votat pe 6 și 7 octombrie, da ? Adică 6 și 7 a zecea. 6+7+10=23. S-a vodat în două zile, deci 23-2=21. Iată, 21 % a fost rata de participare la vot ! Știință curată, baștane !
Nu ai cum omite geologii de bâlci, care știu cu o uimitoare precizie de ce e în stare fiecare pietroi, care bolovan îți transferă energii pozitive, care te apără de jandarmi și care piatră te scapă de pietre la rinichi. Nu mai vorbim de flacăra violet, pâlpâiala roz și vălvătaia oranj, care fac prăpăd prin șeptel.
Scientologia duce lucrurile și mai departe, inventând pompa de măsurat thetanul care te ajută să te reîncarnezi când se întoarce numitul extraterestru Xenu să rezolve chestii. Le-a zis lor asta nen’su Hubbard care era un fel de tata lu’ mama Omida. Și cu pompa aia a reușit Tom Cruise în viață.
Progresul tehnologic, evoluția științei nu au reușit să anuleze superstiția, nici nu pot eradica naivitatea. Epoca rațiunii e încă departe pentru mulți. Nevoia de un cuier de care pot fi atârnate nădejdile e perfect umană și perfect explicabilă, chiar dacă uneori se manifestă atât de bizar, atât de irațional. Divinitatea și existența planului divin nu au fost niciodată, nici ele, explicații satisfăcătoare pentru cei în căutare de soluții facile la probleme, reale sau închipuite, imediate. Flacăra violet e o explicație incomparabil mai accesibilă și mai confortabilă decât conspectul propriilor fapte și evaluarea rațională a mecanicii raportului dintre cauză și efect. Conspirația astrală e un adevăr mult mai suportabil decât constatarea propriei inepții, iar făcătorul de miracol e la fel de prețuit ca toate golăniile care îți promit un abdomen de invidiat fără niciun efort. Pentru că acolo e tot secretul: fără efort. Să vină divinitatea, piatra, flacăra violet, descântecul, iconița, talismanul să facă treaba în locul tău, că tu nu ai nici timp, nici pricepere, nici chef de prea mult travaliu. Iar dacă totul eșuează, să vină horoscopul să dea vina pe cosmos, că doar nu o să admiți că ești tu un neînstare.
Oricât de departe în timp ne va transporta istoria, unele lucruri vor rămâne greu de clintit. Iar credința că binele și răul nostru depind exclusiv de factori exteriori e confortabilă și perfect satisfăcătoare. La urma urmei, dacă ar dispărea asta, interesul pentru politică ar deveni zero.
