Spuneam, în articolul de acum două zile, că anorecticul nostru referendum s-a născut rahitic și a răposat cum s-a născut pentru că așa trebuia. Așa fusese gândit. Altfel spus, el nu a fost născocit pentru a consacra constituțional o definiție, ci pentru a pica și a face posibilă orice definiție. Cum pe aici fuga după fentă e un sport popular, s-au apăsat în draci tastaturi în deja tradiționala încăierare dintre fentați, iar asta nu mai miră pe nimeni.

După articolul respectiv am primit varii reproșuri, ba că mă fac vinovat de supra-interpretare, ba că văd pitici de grădină în vagonul de dormit, ba că presupun un exces de premeditare acolo unde gândirea complexă e o activitate interzisă. Pe scurt, reacția era sintetizabilă perfect în foarte neaoșa și viguroasa constatare: hai, dom’le, că n-are cum ! Apoi, cu imprudentă grabă a venit anunțul legat de existența unui proiect de lege, deja dezbătut (nu se știe de cine, nu se știe unde, nu se știe de ce, nu se știe și gata !) pentru introducerea parteneriatului civil între făpturi de orice sex, orice aplecare și orice crăcănare. Chestie care, desigur, confirmă ipoteza că eu băteam câmpii în articolul de acum două zile, că nu era nicio sforărie ticluită, că boborul suveran, ohoo ! Unde mai pui că și sondajele de opinie au indicat o participare consistentă la referendum, greșind cu doar câteva zeci de procente, în marja de eroare comandată adică.

Societatea occidentală, de care ne-am lipit și noi ca musca turtită pe parbriz, pare consumată de bizare priorități. Iar noi ne arătăm dispuși să importăm toate zănatecele ei priorități, de parcă n-am avea propriile burdihănoase nevoi. Iar totul, totul în societatea asta se învârte în jurul sexului. Grija de căpătâi a statelor occidentale pare să fie ca cetățenii lor să poată coțăi orice, oricând, oriunde, într-un cadru cât mai bine organizat, fără opreliști. Orice confuzie legată de identitatea de gen devine expresie a individualității, orice tulburare capătă damf de declarație politică, iar conversația publică, dezbaterea din sufrageria societății e confiscată de subiecte care au direct sau indirect legătură cu sexul. Voci tot mai numeroase susțin normalizarea pedofiliei, alți auto-declarați experți susțin că ar exista nu mai puțin de 71 de sexe ! Totul e deja grotesc, o revărsare de exhibiționism, o bălăceală interminabilă într-un hedonism irațional și primejdios.

Căutarea și afirmarea propriei identități reprezintă un demers profund uman, care merită respectat și încurajat. Cu singura condiție ca aceasta să fie generată de o pornire lăuntrică autentică, de o nevoie veritabilă, nu de un imbecil mimetism și de țicneala indusă de o propagandă descreierată și dezgustătoare. Pentru că tot acest ipotetic ultra-liberalism, toată această mișcare de abandon al genului, al rațiunii și al legilor naturii nu vine să celebreze individualitatea, ci e doar încă o uriașă fentă care schimonosește popoare și distruge indivizi. Repet, căutarea și afirmarea propriei identități e ceva admirabil dacă vine dinlăuntrul tău, dar maimuțăreala și auto-mutilarea doar pentru că așa afirmă fentacii că ar trebui să arate făpturile noului mileniu e cu totul altceva, e oribil, e primejdios.

Dar asta se întâmplă în societățile occidentale. Sau, pentru mai multă precizie, în Europa adunată laolaltă (că de uniune putem vorbi doar dacă ne-am tâmpit de tot ), SUA, Canada și Australia. Adică o fracție din populația planetei. Adică mai puțin de un miliard de oameni dintre cei peste șapte miliarde pe care îi cară planeta în cârcă. Restul de mai bine de 80% din omenire are alte priorități, caută alte rânduieli și privește spre altceva decât ce e sub buric. China a devenit o super-putere economică, India crește văzând cu ochii, Asia întreagă lucrează la propria-i bunăstare. Nici Africa, nici America Latină nu au vreme de scărpinat scamele din buric și născocit 71 de sexe; au deja alte nevoi și griji mult mai presante. Rusia pare și ea departe de nebunia asta. Pe scurt, în restul lumii, acolo unde ancorele culturale sunt solide, cu bunele și relele lor, are alte priorități. Doar occidentul e consumat de fenta coțăielii universale.

Vestea bună/rea e că același occident e erodat de un sever declin al populației, e copleșit de imigrație masivă din zone ale lumii în care nu scărpinatul între picioare e esențial. Iar acest hedonist și narcotizat occident se va sinucide, sufocat într-un ultim act de asfixiere auto-erotică. Poate ăsta e planul și ăsta e rostul fentei.

 

 

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here