Puține sunt situațiile în care șeptelul național poate da dovadă de statornicie. Suntem magistrali în neisprăvire, mereu ambițioși în proiect, sclipitori în enunț și lipsiți de chef în zidire. Ne îngrămădim în fața ideii și fugim din fața fundației. Dar există cel puțin un lucru în care, ziceam, putem proba strașnică statornicie: făcutul de căcat.

Nu există nimic din ce a lăsat Dumnezeu care să nu poată fi trecut prin acest mecanism atât de aparte, atât de specific național. Ba, la o adică, Dumnezeu însuși poate fi subiect al acestei deosebite întreprinderi. Făcutul de căcat anulează clasele sociale, nivelează ierarhiile, lămurește dilemele, închide dezbaterile, evacuează orice subiect, rapid, eficient, fără inutile complicații.

Zurbagii din fire, ne place să credem că avem humor. Uneori îl avem, de cele mai multe ori doar îl insultăm. Recursul la justiție, la lege, pentru rezolvarea unei dispute e ceva rar, de folosit doar când nu se mai poate, e o chestie nouă cu care ne acomodăm destul de încet, mai ales când, oricare ar fi pricina, făcutul de căcat e mult mai la îndemână și infinit mai satisfăcător. O sudalmă răstită, o poreclă bine dibăcită, o flegmă din puține silabe reprezintă, în mod comun, calea mai lesne de urmat.

Cănd vine vorba de politică, ei, abia atunci putem arăta ce meșteri suntem în strămoșescul meșteșug al azvârlirii cu rahat ! Căcatul bate contra-argumentul, sfidează gravitația și nimerește întotdeauna mai ager destinația decât retorica scămoasă ori bătrâna logică. De ce să te sfădești cu adversarul politic traversând locuri sumbre, precum proiectul, realizările sau onestitatea când lângă tine stau, gata să fie folosiți, bulgări de căcat bine potriviți ? Să sară stropii, să curgă zoaiele, iar cine va ieși mai puțin maro va fi declarat biruitor ! Vivat !

Sculele lumii moderne devin, deloc de mirare, echipamente balistice, minunate instrumente de propulsie a rahatului, numai bune de harnică folosire în marea azvârlire ! Presa devine catapultă pentru rahat, internetul tun cu căcat, evenimentul public e doar o lentă survolare pe care scato-bombardierele o fac deasupra pieței. Nimeni n-are scăpare.

Cei mai întreprinzători nu așteaptă să vină de la alții, purced destoinici și cu mare pricepere se fac singuri de căcat, trudind la asta zi de zi, ceas de ceas, întru biruința fecală !

Nimeni nu scapă, niciun guler alb nu e cruțat, nicio manșetă apretată. Nu avem vreme să ne mai întrebăm dacă noi chiar ne urâm atât unii pe alții, dacă n-avem nimic de pus laolaltă. Nu e vreme pentru asta, e mult rahat și trebuie folosit.

Uneori obosim. Privim cu jind peste gard. Și ne-am dori să fie și la noi ca acolo, ca în Vestul pricopsit și rotofei. Și cumpărăm căcaturi de import. Dar tot rahatul nostru face mai mulți stropi.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here