Un subiect important, cu grave implicații, e ocolit în discuția publică sau, cel mult, tratat marginal, suscitând, deloc surprinzător, mult mai puțin interes decât înjurătura de înmatriculare. Pesta porcină reprezintă, totuși, o chestiune care ar merita o mai consistentă dezbatere.

Ce este pesta porcină

Pesta porcină este o boală infecțioasă, de natură virală, provocată de infectarea cu Pestivirus. Deși simptomele, până la un punct, pot fi identice, nu trebuie confundată cu pesta porcină africană, care este provocată de așa numitul asfivirus.

Diferența esențială între cele două tipuri de infecție este dată de faptul că în vreme ce  pesta porcină obișnuită (infectarea cu Pestivirus) poate fi prevenită prin vaccinare, în cazul pestei porcine africane nu există un vaccin disponibil. De aici și diferența de abordare în cazul izbucnirii unei epidemii.

Pentru pesta porcină se impun măsuri de carantină locală, limitarea populației de porci sălbatici (mistreți) și a libertății de mișcare a acestora (porcii sălbatici reprezintă una dintre cauzele de contaminare), vaccinarea și doar în cazuri extreme eradicarea populațiilor afectate.

În cazul pestei porcine africane soluția este mult mai drastică, presupune sacrificarea întregii populații porcine din spațiul de infecție și incinerarea resturilor. Trebuie încă o dată subliniat că simptomatologia este aceeași pentru ambele tipuri de infecții, iar pentru identificarea agentului patogen sunt necesare riguroase analize de laborator. Corecta identificare este esențială pentru că soluțiile și consecințele economice pot fi diferite.

 

Producția de carne de porc

Cei mai mari producători de carne de porc, în Uniunea Europeană, sunt:Germania, Spania, Franța, Danemarca și Polonia, care împreună reprezintă mai bine de 2/3 din producția europeană de carne de porc.

Producția de carne de porc nu este subvenționată, la nivel european. Mai mult, în conformitate cu politica agricole comună (CAP), ajutoarele pentru producătorii de carne de porc nu sunt permise nici la nivel național. Respectarea condițiilor CAP este verificată cu mare rigoare de către comisia europeană, mai ales când vine vorba despre producătorii este europeni. În același timp, marii producători din vest folosesc forme mai subtile de încurajare a acestui sector (subvenționarea produselor agricole folosite pentru hrana porcilor – Germania, Danemarca:, subvenționarea depozitării pe termen lung -Danemarca: etc.). Este de notat, în același timp, că subvențiile plătite fermierilor francezi, germani sau spanioli, cultivatori de porumb, de exemplu, sunt mult mai ridicate, în condițiile CAP, decât în cazul fermierilor români, de exemplu.

Exportul european de carne de porc a cunoscut un sever declin, în ultimii ani. Creșterea producției interne a Rusiei a diminuat exporturile către această destinație. Ulterior, sancțiunile economice impuse de către UE au făcut, practic, imposibile exporturile către această piață. Exporturile către piața chineză s-au diminuat și ele semnificativ, astfel că, pentru marii

producători europeni, a devenit vitală reașezarea pieței interne a UE.

 

 

România

Deși are cel mai mare număr de crescători, la nivel european, nivelul producției, în România este extrem de scăzut. Cei mai mulți dintre crescători sunt mici gospodării rurale, în care este de vorba despre agricultura de subzistență și în care se cresc, în medie, 1-2 capete.

Marile ferme, rămase din perioada de dinainte de ’89, au fost lichidate sau lăsate în paragină. Ulterior, o bună parte din acestea au fost preluate de investitori străini.

The farms, which had previously been dominated by the local capital (state or private ownership), were bought out by foreign companies (Danish, American,Belgian, Italian) (Lapuste, 2012). The reason for those acquisitions was the lack of modernisation of
old buildings and production facilities, while the creation of long-term action strategies based on state subsidies (later EU subsidies) turned out to be a mistake. On the other hand, the Romanian market presented significant growth potential for foreign investors because of the low costs of business activity (costs of labour, feed5, services), more lenient environmental standards, and, aboveall, the absorptive power of the domestic market with its 22 million inhabitants and the prospects of increase in the per capita consumption of meat (Dobrescu, 2015). It should be noted that like then Czech Republic, Romania is characterised by low levels of self-sufficiency in pig meat, which amounted to 45% in 2015 (this means that imports accounted for more than half of pork consumption).

(PIG MEAT MARKET IN SELECTED EU COUNTRIES UNDER THE  CONDITIONS OF ECONOMIC INTEGRATION: A COMPARATIVE ANALYSIS OF OLD AND NEW MEMBER STATES
Sebastian Stępień  and Jan Polcyn)

Deși, teoretic, România are potențialul de a-și satisface nu doar piața internă, dar poate deveni și un important exportator, în practică România este unul dintre cei mai mari importatori de carne de porc din interiorul UE. De altfel, din 2003, României îi este interzis exportul de carne de porc, motivația fiind lipsa măsurilor de siguranță sanitară. Chiar dacă, în 2017, OMSA ( Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor), în urma discuțiilor cu autoritățile române (ANSVA, în principal) a anunțat că exporturile românești de carne de porc ar putea fi reautorizate, în practică, acest lucru nu s-a întâmplat. După identificarea noilor focare de infecție, acest lucru devine deja imposibil. Oricum, România este departe de a fi capabilă să își satisfacă propriul consum, deci cu atât mai puțin capabilă de a deveni un exportator de luat în seamă.

Concluzii

După ’89, ca în toate domeniile, agricultura românească a fost stăpânită de haos. Desființarea marilor ferme de stat, întârzierea retrocedării terenurilor agricole și lipsa oricărui sprijin al statului pentru noii proprietari, fragmentarea producției agricole, lipsa oricărei viziuni în politica agricolă, măsurile criminale de încurajare a importurilor, extrem de proasta negociere a dosarului agricol în procedura de aderare la UE și totala lipsă de interes pentru apărarea intereselor producătorilor români în negocierile din interiorul UE (E DE NEOMIS FAPTUL CĂ CIOLOȘ A FOST COMISAR PENTRU AGRICULTURĂ ÎN CADRUL COMISIEI EUROPENE) ne-au adus în situația în care România nu reușește să fie auto-suficientă la niciun singur produs agricol! Din inconștiență, incompetență și, foarte probabil, din motive care țin deja de trădarea interesului național, România a fost menținută într-o stare de dependență de importurile de produse alimentare din UE. Iar de asta se fac vinovate toate guvernele, din ’89 până astăzi.

Lipsa unei politici sanitar-veterinare coerente este încă un motiv pentru care, astăzi, producția românească de carne de porc este îngropată, producătorii lichidați și importurile explodează. Nimic surprinzător câtă vreme la ANSVA numirile se fac pe criterii exclusiv politice, o sinecură onorabilă pentru băieți buni. În același timp, autoritățile române, care ar trebui să apere interesele producătorilor și consumatorilor români, dau dovadă de aceeași obediență față de cancelariile occidentale care sunt mult mai ferme și active când e vorba de protejarea propriilor interese.

Noua criză a pestei porcine (nu pestă porcină africană! Nu există teste de laborator care să confirme așa ceva!) trebuie să înceapă cu SRI și SIE. Și trebuie extinsă la nivelul întregii agriculturi. Asta e una din acele situații în care Președinția ar fi trebuit să adune toate instituțiile responsabile și să ceară un proiect coerent, pe termen lung. E o situație în care Guvernul ar fi trebuit să regândească întreaga politică agricolă și să așeze pe masă un proiect, cum am spus, coerent, pe termen lung. Dar în România se consumă infinit mai multe plăcuțe de înmatriculare decât produse agricole.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here