Imaginea de azi a doamnei Kovesi bolborosind la microfon, pe scările de la DNA, după ce convocase întregul colectiv de oameni ai muncii din DNA, să-i stea la spinare în vreme ce domnia sa își exprimă o vie indignare și angajamentul de a continua neabătut pe calea trasată de mult iubiții și stimații tovarăși ambasadori e emblematică pentru starea de azi a instituțiilor statului român. Pentru că în toată dezordinea asta, din ultima vreme, despre halul în care a ajuns statul român este vorba, nu despre personaje. Personajele sunt cauza.

Doamna Kovesi ar fi avut la dispoziție, atunci când devenise limpede că perioada ei cu girofar s-a încheiat, o ceva mai onorabilă demisie, gest logic, de bun-simț, care ar fi scutit pe toată lumea de trecerea prin balamuc. Evident că demisia aceea nu a avut loc. Tocmai pentru că ar fi fost un gest logic, de bun-simț. Iar în România de azi și bunul simț și recursul la rațiune au fost abolite. Doamna Kovesi nu a încetat și nu va înceta să creadă despre sine că domnia sa și nimeni altcineva e întruchiparea luptei anti-corupție, iar DNA e o anexă a propriei garsoniere. Multele și scandaloasele eșecuri ale DNA, istoria protocoalelor, măsluirea probelor și atâtea alte și alte nefăcute, de la sufrageria lui Oprea până la vocalizele din vie, sunt chestii mărunte, irelevante. Care pot fi ignorate, pentru bunul motiv că nu corespund cu ceea ce domnia sa vrea să creadă și să spună despre sine. De ce ar sta lucrurile când ambasade au mângâiat-o pe creștet, când tot felul de străini i-au zis că e bine ce face? De ce ar accepta doamna Kovesi că toți ăia își vor găsi acum o altă sculă, iar domnia sa nu le mai e de folos? Doar suntem în România, țara în care șefii de instituții sunt proprietari ai acestor instituții, țara în care magistrații nu aplică legea, ci își dau cu părerea despre legi. (Chiar nimeni nu găsește scandalos faptul că, ni se spune ca și cum ar fi un motiv de fală,  peste o sută de amendamente la o lege vin de la asociații ale magistraților? Ce rahat de separație a puterilor în stat mai e asta??? Ne putem imagina scenariul simetric în care parlamentarii ar trebui să fie consultați la pronunțarea hotărârilor judecătorești, pentru că, nu-i așa, ei au fost aleși, nu angajați pentru că a dat tata niște telefoane?)

Lucrul și mai grav e că societatea nu doar admite, ci aplaudă ideea că șefii unor instituții ale statului sunt și trebuie să se comporte ca bulibașa, de la Președintele României până la șeful de post. Protestele vin întotdeauna când e vorba de ceilalți, niciodată de ai noștri.

Doamna Kovesi nu a găsit nici măcar acum decența de a pleca pur și simplu. Argumentul că revocarea e ilegală pentru că ar lipsi avizul CSM sugerează că e ori incompetentă, ori minte fără să roșească. Avizul CSM e consultativ și doamna Kovesi știe sau ar trebui să știe asta. Îngrijorarea că „de acum procurorii vor fi subordonați ministrului justiției” e încă o rușinoasă demonstrație de lipsă de minimă onestitate. Conform legii, procurorii se află sub autoritatea ministrului justiției. Nu s-a schimbat, nu se schimbă nimic. Asta e o declarație de politician de mâna a patra care crede că poate șmecheri pe cineva aruncând vorbe fără acoperire. De fapt, afirmația asta arată perfect ce fel înțelege doamna Kovesi funcționarea instituțiilor statului român. Adică fix cum spuneam mai sus: bulibașă! Procurorii, ca nimeni altcineva în România, nu dau socoteală nimănui, sunt de capul lor, iar când sunt prinși cu mâța în sac, se judecă ei pe ei, adică de către secția de procurori a CSM. Curat stat de drept!

Iohannis, pe de altă parte, nu avea alte opțiuni. A amânat decizia nu de drag de Kovesi, ci pentru că trebuia să mimeze frământări adânci. Care, de fapt, nu există. Pentru că îl doar în fund și de Kovesi, și de DNA, și de justiție, și de România în general. Îl interesează un singur lucru, ca stilul său de viață să fie prelungit cu încă cinci ani. În rest sănătate și virtute. Realizările sale pentru România sunt zero, cei care ar trebui să-l voteze oricum n-au de ales, așa că e vremea pentru încă o vacanță.

Justiția e înfăptuită, spune legea, de către judecători. Procurorii au un rol activ în actul de justiție. Nicăieri nu se vorbește nici despre Kovesi, nici despre altcineva. Simpla idee că avem procurori vedetă, de neînlocuit ar trebui să îngrijoreze. Pentru că atunci nu avem un stat, nu avem instituții, legi și mecanisme instituționale, ci satrapii. Iar dacă cineva vine și spune că da, chiar așa e, că nu avem instituții, deci de aia e nevoie de personaje din astea agățate de funcții cheie, va trebui să descopere că de fapt tocmai a enunțat cauza, nu soluția.

Niciun om zdravăn la cap, în România de azi, care arată așa cum arată, nu cred că se poate împotrivi unei justiții care încearcă reducerea corupției. Asta se poate obține folosind mecanismele dreptului, nu dând puteri discreționare unor personaje sulfuroase, cu onestitate discutabilă, competență la fel de discutabilă și loialități dubioase. Iar justiția trebuie să (re)devină un sistem de aplicare și impunere a legii, nu o castă privilegiată, care prestează pe bază de protocoale.

Cum știm că Moș Crăciun există și e real, acum ne vom imagina că numirea succesorului doamnei Kovesi se va face ținând seama de criteriile acelea esențiale, competență, onestitate, experiență. Și nu va exista un meci între ăia și ăilalți în care criteriul fundamental să fie loialitatea față de o gașcă și bunăvoința serviciilor/ ambasadelor. Vivat statul de drept și cartofii prăjiți!

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here