Urmăresc tot mai puțin ce se întâmplă în politicseala de la noi. Da, conversația despre justiție, a devenit, nu numai la noi, o discuție despre politichie – vivat separația serviciilor în stat! Motivele pentru care pierd tot mai puțin cu politichia sunt multe și ar putea fi, poate, discutate cu altă ocazie. Suficient să spun că sila nu ar trebui confundată cu dezinteresul.

Subiectul revocării doamnei Kovesi de la șefia DNA este, cred că n-are nimeni chef să mă contrazică, unul prin excelență politic. Deși n-ar trebui să fie. Și este o chestiune care ține de politichie pentru că doamna Kovesi face politică, în vie, la cumetrii sau atunci când își caută bizare afilieri, pe aici sau pe aiurea. Pentru că servește interesele unora de prin politică bătătorind cărări unora care nu sunt singuri în stare să își tragă partidele către destinația la care, altfel, aspiră.

Opinia publică e împărțită, în ceea ce o privește pe doamna Kovesi. Iar criteriul care o divizează nu are legătură nici cu inteligența, competența profesională sau integritatea doamnei Kovesi (calități, oricum, discutabile). Lucrurile sunt primitiv de simple. Cei care o adoră o fac pentru că doamna Kovesi are meritul de a transforma ura lor în mandate de arestare. De multe ori nesusținute de argumente juridice rezonabile, rapid spulberate de către instanță, dar, oricum, cătușele și lipsirea de libertate oferă o relativă satisfacție celor care urăsc o parte a politicii. Cei care o detestă pe doamna Kovesi, deși își argumentează ceva mai sofisticat disprețul, invocând incompetența, ciudatele cârdășii cu politichia și serviciile ș.a.m.d., au în mod fundamental o altă problemă, adică fix ceea ce aplaudă ceilalți: mandatele de arestare date fără rezon, care vizează într-o proporție covârșitoare o anume parte a politichiei – parte cu care simpatizează cei care o detestă pe Kovesi.

E inutil să încerc aici un inventar al motivelor pentru care cred că un personaj precum doamna Kovesi nu are ce căuta nu doar la șefia DNA, dar în sistemul de justiție în general. A făcut Tudorel Toader acest inventar, care e, admit, departe de a fi exhaustiv. Vorbim despre revocarea doamnei Kovesi. Toader a oferit motive solide pentru propunerea de revocare – orice minte lucide poate admite asta. Dacă o fracție din motivația oferită de Toader ar fi vizat pe cineva apropiat de actuala guvernare sau perceput ca având o atitudine favorabilă față de actuala guvernare, atunci revocarea ar fi venit imediat. Motivul pentru care președintele Iohannis a refuzat această revocare este extrem de simplu de explicat: doamna Kovesi este o resursă utilă aglomerației politice pe care o servește Iohannis. Simplu. Restul e gargară. Așa că ajungem la Curtea Constituțională.

Iar ieri se pronunță Curtea Constituțională. Și Kovesi e ( sau ar trebui să fie) revocată. Iar acum lucrurile o iau razna. Apar tot felul de ciudăței oploșiți prin politică și explică de ce hotărârea CCR nu face doi bani. Pentru că ei apără justiția, supremația legii, desigur. Odată cu ei ies în Piața Victoriei niște oameni care au tot dreptul de a protesta, la fel cum au și dreptul de a fi rezonabili, de a da dovadă de o minimă logică. Ei aleg să își exercite doar primul drept. Așa că apără integritatea justiției invitând la nerespectarea unei hotărâri a Curții Constituționale. Prin studiourile de televiziune apar eterni specialiști cu doctorate în habarnistică de la care aflăm că: CCR e parte a justiției (Nu e!), că procurorii sunt parte a puterii judecătorești (!!!), că președintele ar trebui să dizolve CCR (!?!?!) sau că președintele are voie să retrimită o dată o hotărâre a CCR pentru re-examinare (Ceee??). În fine, niște năuci sunt indignați să afle că Parchetul ar fi subordonat Ministrului Justiției, iar ei, ca pro-occidentali, pro-americani, sunt revoltați. În SUA ministrul justiției se confundă cu procurorul general – dar ăsta e un detaliu care nu interesează. Ministerul Public e organizat conform principiului controlului ierarhic, art.131 din Constituţie prevede că procurorii îşi desfășoară activitatea potrivit principiului legalităţii, imparţialităţii şi al controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiţiei. Nu contează, detalii. Balamuc total.

Dacă am funcționa într-o elementară logică a bunului simț orice gâlceavă ar fi inutilă. Doamna Kovesi e demisă. Justiția nu depinde de înscăunarea unei persoane anume și de dreptul acelei persoane de a emite mandate de arestare. În Constituție nu există nici  Kovesi, nici DNA. Dar nici logica, nici bunul simț nu mai interesează pe nimeni. Pentru că România e împărțită în două, iar toleranța, respectul valorilor democratice sau capacitatea de a dialoga sunt de mult evacuate din viața noastră publică. Pe aici mai există doar două tabere care nu vor și nu au chef să învețe să trăiască împreună, singurul țel e suprimarea reciprocă. Iar pentru asta e nevoie de oameni dispuși să pună cătușe, nu de principii, nici de legi.

 

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here